ICCJ. Decizia nr. 1635/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1635/2005
Dosar nr. 5826/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 823 din 17 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea şi anume pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de o zi, de la data de 11 aprilie 2001 la 12 aprilie 2001.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea şi anume pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de o zi, de la data de 11 aprilie 2001 la 12 aprilie 2001.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat că drogurile ridicate cu ocazia percheziţiei şi anume o pungă conţinând 0,12 grame heroină, o fiolă de sticlă spartă cu urme de heroină şi o fiolă de plastic cu urme de heroină au fost distruse în procesul de laborator.
Au fost obligate inculpatele, fiecare, la plata a 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatele D.G. şi I.R. locuiesc în imobilul situat în Bucureşti.
La data de 10 aprilie 2001, numitul V.V.C. a formulat un autodenunţ din care rezultă că este consumator de droguri, iar la data de 10 aprilie 2001 s-a deplasat la locuinţa situată pe str. Horei şi a cumpărat de la cele două inculpate o doză de heroină contra sumei de 100.000 lei. A mai precizat consumatorul că şi-a administrat doza în locuinţă.
În baza acestui denunţ, în data de 11 aprilie 2001, lucrătorii de poliţie au descins în locuinţa situată pe str. Horei şi cu acest prilej, în urma percheziţiei domiciliare, în prima cameră, în care se afla inculpata D.G. au fost descoperite şi ridicate următoarele: o folie de celofan transparent decupată, ce prezenta urme de substanţă pulverulentă, o fiolă spartă ce prezenta urme de arsură, precum şi un capac de culoare roşie de seringă.
În spatele unei canapele a fost găsită o pungă de celofan alb transparent sigilat la capăt prin ardere, care conţinea o substanţă de culoare bej pulverulentă.
Pe bufet, într-un ghiveci au găsit două seringi folosite. În dulapul de bucătărie, într-un sertar, au fost găsite mai multe bucăţi de celofan decupate, de culoare alb transparent, de formă concentrică, iar în curtea imobilului au fost găsite mai multe bucăţi de celofan alb transparent decupate concentric.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 164779 din 17 aprilie 2001, al I.G.P., laboratorul de analize fizico-chimice a rezultat că în punga de material plastic ridicată din locuinţa inculpatelor s-au pus în evidenţă urme de heroină.
În drept, faptele inculpatelor au fost încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, respectiv punerea la dispoziţie cu ştiinţă a unei locuinţe pentru consumul ilicit de droguri.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatele D.G. şi I.R., care o critică pentru nelegalitate, în sensul greşitei condamnări, deoarece fapta lor nu este prevăzută de legea penală.
Au mai solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000.
Prin Decizia penală nr. 695/ A din 29 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2391/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele D.G. şi I.R.
Nemulţumite, acestea au declarat recursuri pe care, în termen legal, le-au înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ele solicită admiterea recursurilor, reducerea pedepselor spre minimul prevăzut de lege cu aplicarea art. 81 C. pen.
Recursurile având ca temei prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Instanţa de fond a stabilit, iar cea de apel a menţinut, pedepse în deplină concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la modul şi împrejurările comiterii faptei, al gradului de pericol social generic, dar şi cel concret al infracţiunii, de limite impuse de textul incriminator, dar şi de situaţiile personale ale celor două inculpate.
În acest mod proporţionalizarea pedepselor a fost judicioasă şi în deplină concordanţă cu scopul coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele D.G. şi I.R. împotriva deciziei penale nr. 695/ A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii de 24 de ore, respectiv, de la 11 aprilie 2001 la 12 aprilie 2001, pentru ambele inculpate.
Obligă pe recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1636/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs → |
|---|
