ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1631/2005
Dosar nr.615/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 604 din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet şi de inculpaţii B.I.C. şi B.E.
S-a menţinut încadrarea juridică.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi d) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A fost condamnat inculpatul B.E. la pedeapsa de 6 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 20 februarie 2004, la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi d) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul B.I.C. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată S.I. nu a formulat pretenţii civile în prezenta cauză.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii în solidar către partea civilă SC M. SA la plata sumei de 1.657.497 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte unei sume de 2.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a se pronunţa astfel, s-au reţinut următoarele:
În luna martie 2001, inculpatul B.E. s-a angajat ca muncitor necalificat la Hotelul A. din staţiunea Mamaia.
Tot atunci, inculpatul a cunoscut-o pe numita B.N.C. cu care a intrat în relaţii de concubinaj şi s-a mutat la domiciliul acesteia din oraşul Basarabi, judeţul Constanţa. Cu acest prilej, inculpatul l-a cunoscut şi pe fratele concubinei sale, B.I.C.
Deoarece în localul ce găzduieşte Hotelul A. se aflau diferite materiale de construcţie, printre care şi gresie şi faianţă, inculpatul B.E. a luat hotărârea să sustragă astfel de bunuri.
Astfel, în seara zilei de 16 aprilie 2001, în jurul orelor 20,30, cei doi inculpaţi s-au deplasat cu un taxi la Hotelul A. şi i-au cerut şoferului să-i aştepte. Paznicul a refuzat şi le-a cerut celor doi să plece. Inculpaţii nu au dat curs cererii paznicului şi au pătruns în holul hotelului prin îndepărtarea unui panou. Întrucât paznicul a început să-i înjure, inculpatul B.E. l-a împins, acesta a căzut la sol, după care i-a aplicat mai multe lovituri. Partea vătămată a încercat să se apere cu o bâtă din lemn, dar i-a căzut din mână. B.E. a luat-o de jos şi l-a lovit pe partea vătămată cu aceasta în zona urechii şi a mâinii stângi. Apoi, inculpatul B.E. a sustras şapte pachete de faianţă pe care le-a transportat la taximetru. După comiterea faptei inculpaţii s-au urcat în taxi şi s-au deplasat la locuinţa martorei C.D. căreia i-au vândut faianţa la preţul pe care îl conveniseră anterior. La rândul său, partea vătămată S.I., după plecarea agresorilor s-a deplasat la Hotelul L. pentru a cere ajutor.
Situaţia de fapt redată şi reţinută de prima instanţă s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate S.I.; proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit şi de planşa foto; raportul de constatare medico-legală nr. 188/ LR din 17 aprilie 2001 a S.M.L. Constanţa; adresa nr. 2399 din 17 mai 2001 a SC M. SA prin care se comunică valoarea prejudiciului suferit; procesul-verbal de recunoaştere din grup de către partea vătămată a inculpatului însoţit şi de planşele foto; declaraţiile martorilor C.M., R.D.B., G.N., D.G., C.N., B.N.C. şi C.D.; procesele-verbale de confruntare dintre inculpaţi, pe de o parte şi partea vătămată, pe de altă parte, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul B.E., prin care a criticat hotărârea pronunţată atât sub aspectul nelegalităţii cât şi al netemeiniciei.
Nelegalitatea rezultă din aceea că inculpatul susţine că la data comiterii faptei descrise în rechizitoriu şi reţinută ca atare de instanţă, respectiv 16 aprilie 2001, nu se afla pe raza municipiului Constanţa, ci se afla în oraşul Feteşti.
Cel de-al doilea motiv de apel vizează greşita încadrare juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, cât timp din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi violentat partea vătămată, aşadar, se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat.
Netemeinicia constă în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare în raport de fapta comisă şi faţă de noua încadrare juridică pe care o solicită prin apelul declarat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, Curtea de Apel Constanţa a constatat că hotărârea primei instanţe e legală şi temeinică, astfel că prin Decizia penală nr. 11/ P din 14 ianuarie 2005, a respins apelul inculpatului ca nefondat (dosar nr. 1273/P/2004).
Nemulţumit, acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În esenţă, el solicita în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi d) C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în cauză şi, în mod special, plângerea şi declaraţiile constante ale părţii vătămate, proces-verbal de recunoaştere a inculpatului, proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşele foto, procese-verbale de confruntare, precum şi actul medico-legal dosar urmărire penală, relevă că inculpatul a fost cel care mai întâi a agresat partea vătămată şi apoi a sustras împreună cu coinculpatul B.C. bunurile din incinta hotelului. De altfel, însuşi inculpatul B.E. recunoaşte într-o manieră atenuantă săvârşirea faptei. Din acest motiv, existând suficiente probe care atestă exercitarea violenţelor de către inculpat urmată de sustragerea bunurilor, nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat.
Nici cel de-al doilea motiv exprimat în subsidiar, cel referitor la reducerea pedepsei, nu poate fi primit.
Instanţa de fond a stabilit iar cea de apel a menţinut, o pedeapsă just individualizată, în deplină concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluând modul de săvârşire a faptei, atitudinea anterioară şi cea procesuală, cuantumul prejudiciului, dar şi vârsta inculpatului, precum şi posibilităţile de resocializare.
Cuantumul pedepsei, la limita minimului special, reflectă scopul coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 11 din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 20 februarie 2004 la 8 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1633/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
