ICCJ. Decizia nr. 1656/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 730 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Cluj i-a condamnat pe inculpații:
C.M.C., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
în baza art. 61 C. pen., revocă liberarea condiționată pentru restul de 205 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 118 din 18 martie 2003 a Tribunalului Cluj, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 4 noiembrie 2003, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani, sporită cu 6 luni, în total 8 ani și 6 luni închisoare.
M.C.D., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
în baza art. 864raportat la art. 83 C. pen., revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1486 din 7 noiembrie 2002 a Judecătoriei Gherla și dispune executarea acesteia alături de cea pronunțată în cauză, în total inculpatul urmând să execute 8 ani și 6 luni închisoare.
B.V.I., în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților și dedusă prevenția de la 8 aprilie 2004 la zi, pentru inculpații M.C.D. și B.V.I. și de la 19 aprilie 2004 la zi, pentru inculpatul C.M.C.
A fost respinsă acțiunea civilă a părții vătămate A.V.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care au fost incluse și sumele reprezentând onorariul pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților C.M.C. și M.C.D., avansate din fondul Ministerului Justiției.
Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 7 aprilie 2004, inculpații M.C.D., C.M.C. și B.V.I. se aflau în barul L.C. din comuna Jucu, județul Cluj, consumând băuturi alcoolice.
în local a venit, în jurul orelor 21,00, și partea vătămată A.V., care după ce a consumat bere la o altă masă, a venit la inculpați, fiind singuri în salon.
în jurul orelor 23,00, fiind ora închiderii, la solicitarea barmanului M.C.M., inculpații și partea vătămată au părăsit localul, nu mai înainte însă ca inculpatul C.M.C. să le propună celorlalți inculpați "să o facă" pe partea vătămată. Inculpatul B.V.I. a întârziat un moment ieșirea din local pentru a-și lua bicicleta, ajungându-i însă pe ceilalți.
îndepărtându-se de local, prin surprindere inculpatul C.M.C. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în cap, determinând căderea acesteia, după care a lovit-o cu pumnii și picioarele și inculpatul M.C.D.
Mai înainte însă de a-i sustrage vreun bun părții vătămate, a ieșit din local și barmana M.C.M. cu prietenul ei S.A. și în aceste împrejurări, pentru a nu fi văzuți, toți inculpații s-au ascuns, martorii observând doar o persoană căzută la pământ, despre care au crezut că este în stare de ebrietate și o să-și revină.
După plecarea martorilor cu autoturismul, inculpații au revenit la partea vătămată, căreia i-au aplicat în continuare lovituri inculpații C.M.C. și M.C.D., în timp ce de față se afla și inculpatul B.V.I. care, văzând violența loviturilor, le-a cerut celorlalți să nu o mai lovească.
în aceste împrejurări inculpatul C.M.C. i-a sustras părții vătămate A.V. telefonul mobil marca Nokia din buzunarul interior al hainei, iar din buzunarul de la spate un portofel cu cartea de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului.
Inculpatul C.M.C. și-a însușit și geanta părții vătămate însă constatând că nu conține bunuri de valoare, decât o sticlă de diluant, un pieptene și un cuțit, a abandonat-o, fiind stropită cu diluant și incendiată.
Bunurile sustrase au rămas asupra inculpatului C.M.C., fiind predate ulterior organului de poliție de tatăl vitreg al acestui inculpat, M.Șt., care le-a găsit ascunse într-o ladă din domiciliu.
în urma violențelor partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 12-14 zile îngrijiri medicale.
Instanța a reținut participația inculpaților C.M.C. și M.C.D. sub forma autoratului, iar a inculpatului B.V.I. sub forma complicității, constând în sprijinul moral, de la luarea hotărârii infracționale și până la consumarea acesteia, prin prezența sa alături de ceilalți, cărora deși le-a cerut la un moment dat să nu o mai lovească pe partea vătămată, această atitudine nu semnifică o desistare. Mai mult chiar, partea vătămată a auzit, în timpul cât era lovită, cum unul dintre inculpați se adresa cu sintagma "luați și telefonul", ceea ce semnifică faptul că această cerere era făcută cel puțin altor două persoane, respectiv celorlalți doi inculpați.
Asemenea, instanța a respins cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt, constatând că acțiunea de deposedare de bunuri a fost strâns legată de cea de lovire a părții vătămate, ceea ce reflectă, în împrejurările cauzei, unitatea de rezoluție specifică laturii subiective a infracțiunii complexe de tâlhărie atât în ce privește acțiunea principală cât și cea adiacentă.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel toți inculpații, inculpatul C.M.C. solicitând reducerea pedepsei, inculpatul M.C.D. schimbarea încadrării juridice în lovire și complicitate la furt, iar inculpatul B.V.I. în principal achitarea întrucât nu a participat la comiterea faptei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 3 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile inculpaților, ca nefondate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpați, nemotivat în scris însă susținut oral, personal și prin apărători, respectiv inculpatul B.V.I. prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., în sensul achitării întrucât nu a comis fapta iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, inculpatul C.M.C. în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și inculpatul M.C.D., în temeiul art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând achitarea deoarece nu a comis fapta iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Situația de fapt a fost corect reținută și la stabilirea acesteia instanțele au avut în vedere mijloacele de probă legal administrate în cursul urmăririi penale și în cel al judecății.
Este, astfel, pe deplin dovedit că, în prealabil săvârșirii faptei, cei trei inculpați au participat la luarea hotărârii infracționale, inculpatul C.M.C. propunându-le celorlalți "să-l facem" pe partea vătămată.
Atitudinea reținută a inculpatului B.V.I. este explicabilă prin vecinătatea locuinței acestuia cu cea a socrilor părții vătămate, împrejurare insuficientă însă să-l determine pe acesta să nu participe sub forma complicității, la săvârșirea faptei.
Osebit de elementele de fapt reținute în motivarea judicioasă făcută de instanța de fond participării inculpatului B.V.I. la săvârșirea infracțiunii, vinovăția acestuia este susținută și de alte probe, deși, în cursul judecății, inculpații au revenit asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, susținând în esență, neparticiparea acestuia.
Astfel, partea vătămată A.V. prin declarația scrisă personal a doua zi după săvârșirea faptei, îi indică pe toți cei 3 inculpați ca fiind cei care l-au atacat și lovit, auzindu-l pe unul dintre ei spunându-le celorlalți "luați și telefonul", precizare menținută și în instanță.
Asemenea, din declarațiile inculpaților C.M.C. și M.C.D., din procesele-verbale de confruntare între inculpații sus-numiți, precum și între fiecare dintre aceștia și inculpatul B.V.I., rezultă prezența permanentă a celui din urmă în locul săvârșirii infracțiunii, coordonându-și acțiunile în raport cu ale celorlalți, inclusiv adăpostirea pentru a nu fi văzuți de martorii M.C.M. și S.A.
Mai mult, inculpatul C.M.C. îl indică pe inculpatul B.V.I. ca fiind cel care a incendiat geanta părții vătămate.
în raport de aceste probe, susținerile inculpatului B.V.I., în sensul că nu a avut nici o formă de participație la săvârșirea infracțiunii, nu este fondată.
Nici criticile formulate de inculpații C.M.C., în sensul greșitei individualizări juridice și M.C.D. sub aspectul reținerii fără dovezi a participării sale la exercitarea violențelor nu sunt întemeiate.
Așa cum s-a arătat, hotărârea inculpaților a constat în deposedarea de bunuri a părții vătămate, realizată faptic prin întrebuințarea unor violențe ale căror urmări sunt evidențiate în planșa foto și constatate medico-legalin.
Cele două acțiuni, conjuncte, realizează elementul material al infracțiunii complexe de tâlhărie, așa cum corect, s-a reținut prin hotărârea de condamnare.
Participarea inculpatului M.C.D. la săvârșirea actelor de violență în scopul deposedării părții vătămate bunurile aflate asupra acesteia rezultă fără echivoc din declarațiile celorlalți inculpați, procesele verbale de confruntare și declarațiile părții vătămate.
De altfel, prin declarațiile din cursul urmăririi penale și din fața instanței, inculpatul M.C.D. a recunoscut constant atât înțelegerea cu ceilalți inculpați în vederea deposedării părții vătămate cât și exercitarea actelor de violență, astfel încât nici susținerile acestuia, prin recurs, privind neparticiparea sa la săvârșirea faptei, nu sunt întemeiate.
în sfârșit, reducerea pedepselor, solicitate în subsidiar de toți inculpații nu este justificată.
Infracțiunea săvârșită prezintă un ridicat grad de pericol social, iar inculpații, periculozitate sporită, fiind toți recidiviști, având în antecedente condamnări și pentru infracțiuni de furt.
La individualizarea pedepselor s-a ținut seama și de situația personală a fiecărui inculpat, M.C.D. și B.V.I. fiind căsătoriți și având, primul 2 copii iar celălalt un copil minor, inclusiv de vârsta acestora, toți tineri, astfel încât sancțiunile au fost aplicate în apropierea și chiar la minimul legal specialin.
Reducerea pedepselor nu se justifică în raport de necesitatea realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și a scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Față de cele ce preced și întrucât nici din examinarea hotărârilor nu s-a constatat existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.
Din pedepsele aplicate s-a dedus durata reținerii și arestării preventive pentru inculpații B.V.I. și M.C.D. de la 8 aprilie 2004 la 9 martie 2005, iar pentru inculpatul C.M.C. de la 19 aprilie 2004 la 9 martie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1663/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Penal → |
---|