ICCJ. Decizia nr. 1752/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1752/2005
Dosar nr. 657/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1574 din 10 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea condamnatului D.A., pentru întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de tâlhărie.
Această sentinţă a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care, prin Decizia nr. 32/ A din 17 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Pentru a hotărî astfel, ambele instanţe au reţinut că situaţia materială grea a familiei condamnatului, invocată de acesta ca motiv de întrerupere a executării pedepsei, având un caracter permanent rezolvarea sa nu poate fi asigurată printr-o prezenţă temporară, limitată la 3 luni, a condamnatului în familie.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul, reiterând susţinerile din cerere.
Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat.
Pentru întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situaţie specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe pentru aceasta; cu alte cuvinte, întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură, acele consecinţe grave vor putea fi evitate.
În speţă, instanţele au respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, pe de o parte, având în vedere că situaţia materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situaţie de durată şi, ca atare, nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială" în sensul textului sus-menţionat, şi pe de altă parte, apreciind că, oricum, această situaţie materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.
În consecinţă, recursul condamnatului urmează a fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 32/ A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 175/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 177/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs → |
|---|
