ICCJ. Decizia nr. 1772/2005. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1772/2005
Dosar nr. 6131/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 29 iunie 2004, Tribunalul Bacău a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 211 alin. (1) C. pen., art. 174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen., în art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) şi art. 174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.I. la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 20 ani închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat detenţia de la 14 decembrie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile P.A. suma de 82.470.000 lei cu titlu de despăgubiri civile la care 32.470.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale, părţilor civile P.I. şi E. suma de 148.829.369 lei despăgubiri civile din care 48.829.369 lei daune materiale şi 100.000.000 lei daune morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către partea vătămată P.A. în sumă de 2.000.000 lei şi către stat în sumă de 8.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că P.C.M. era angajat la SC R. SA Bucureşti în funcţia de inspector, fiind coleg de serviciu cu inculpatul C.C.I.
Unitatea la care era încadrat avea în municipiul Oneşti un apartament de serviciu pe str. Republicii.
Inculpatul în ziua de 8 noiembrie 2003, orele 18,00, a mers la locuinţa şefului său D.I., de la care a luat cheia apartamentului de serviciu, pentru că trebuia să se întâlnească cu colegul său de serviciu P.C.
Cei doi s-au întâlnit în municipiul Oneşti, în dreptul bibliotecii municipale pentru a merge la apartamentul de serviciu să se pregătească să meargă la nunta colegului lor P.L.
După ce victima s-a îmbrăcat corespunzător pentru acest eveniment, cei doi au mers la locuinţa inculpatului unde şi acesta s-a pregătit pentru eveniment. În tot acest timp inculpatul i-a povestit victimei că urmează să treacă pe la locuinţa şefului lor pentru a-i cere bani cu care să poată să contribuie la masa mirilor.
În jurul orei 21,00, cei doi, inculpatul şi victima au apărut la restaurant la nuntă, stând la o masă alături de şeful acestora D.
La orele 4,00, inculpatul a părăsit localul, lăsându-şi acolo geaca cu care fusese îmbrăcat şi agenda, plecând către locuinţa bunicilor săi pentru a împrumuta bani. Pentru că cei doi nu au avut de unde să-i dea, inculpatul a încercat să obţină bani telefonând la alţi doi prieteni ai săi M.I. şi P.D. Nereuşind să vorbească cu cei doi a plecat în plimbare prin oraş şi a ajuns în dreptul locuinţei de serviciu.
A urcat la etaj şi negăsind pe colegul său acolo, a coborât şi l-a aşteptat în faţa blocului.
În jurul orei 6,00, inculpatul C.C.I. şi victima P.C.M. a urcat în apartamentul de serviciu. Au stat de vorbă în dormitor, timp în care victima s-a dezbrăcat de pantaloni şi a mers la baie.
Inculpatul a mers în sufragerie unde ştia că lângă un cuier se afla un ciocan cu coadă metalică. În momentul în care victima a revenit în dormitor, inculpatul a lovit-o cu muchia ciocanului în cap. Victima a încercat să se apere, dar inculpatul a continuat să-i aplice mai multe lovituri cu ciocanul în regiunea capului şi peste mâini, până ce acesta s-a prăbuşit la podea.
Constatând că victima nu s-a mai ridicat de pe podea, inculpatul a mers la baie şi s-a spălat pe mâini de sânge. A luat apoi din apartament o geantă în care a pus perechea de pantaloni, de care victima se dezbrăcase, o geacă, certificatul de înmatriculare al autoturismului, permisul de conducere, asigurarea obligatorie şi o dovadă de reparaţie a autoturismului, toate pe numele de P.I., telefonul mobil, o pereche de pantofi. Inculpatul a mai luat şi un port de cărţi de credit ce conţinea 6 asemenea cărţi, din care 4 aparţineau victimei şi una numitei P.E., mama victimei.
În aceeaşi geantă a pus şi ciocanul cu coadă metalică cu care a lovit victima.
Cu cheile de la autoturism, pe care le-a găsit în geaca aparţinând victimei, inculpatul a pornit autoturismul cu intenţia de a se deplasa în municipiul Bucureşti.
Din oraşul Tecuci a greşit drumul spre Bucureşti şi a ajuns în municipiul Galaţi. Inculpatul a revenit în Tecuci şi în acest oraş a vândut telefonul mobil pe care îl luase de la victimă cu suma de 1.000.000 lei.
La data de 9 noiembrie 2003, P.I. constatând că fiul său P.C.M. nu răspunde la telefon, l-a anunţat pe fiul său P.A. Acesta împreună cu colegii de muncă ai victimei D.I. şi P.L. au mers şi a forţat uşa apartamentului unde a fost găsită victima într-o baltă de sânge. Crezând că aceasta mai poate fi salvată a fost transportată la Spitalul Municipal Oneşti, unde s-a constatat că era decedat.
La data de 11 noiembrie 2003, inculpatul şi-a mărturisit intenţia faţă de D.C. de a vinde autoturismul pe care îl sustrăsese de la victimă, cu suma de 18.000.000 lei.
La data de 14 noiembrie 2003, inculpatul a părăsit municipiul Bucureşti lăsând cheile şi actele autoturismului numitului D.C., pentru ca acesta să încerce să-l vândă.
La data de 26 noiembrie 2003, P.I.A. a venit cu autoturismul victimei în municipiul Oneşti pentru a perfecta actele de vânzare – cumpărare. Fiind oprit pentru un control de organele de poliţie pe B-dul Oituz, în timp ce conducea autoturismul, a explicat împrejurările în care a ajuns în posesia acestuia.
La data de 14 decembrie 2003, inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie pe raza municipiului Iaşi. Cu această ocazie asupra inculpatului s-au găsit un port de credit cu 6 cărţi aparţinând victimei.
Inculpatul pe parcursul urmăririi penale şi la prima audiere în faţa instanţei a recunoscut faptele, însă ulterior a retractat declaraţiile făcute.
Situaţiile de fapt expuse mai sus au fost probate cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de constatare medico legală, declaraţiile martorilor, declaraţiile părţilor civile, coroborate fiind cu declaraţiile inculpatului.
În ce priveşte încadrarea juridică s-a reţinut şi dispoziţia alin. (21) lit. c) din art. 211 C. pen., întrucât fapta s-a săvârşit într-o locuinţă.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 305 din 5 octombrie 2004, a admis apelurile declarate de părţile civile şi a desfiinţat sentinţa în ce priveşte cuantumul daunelor morale.
În fond, a majorat daunele morale de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru P.A. şi de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei pentru P.I. şi P.E.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva menţionatelor hotărâri inculpatul a declarat recurs şi a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea în dimineaţa zilei de 9 noiembrie 2003 a infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 lit. d) C. pen., cât şi a infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. c) C. pen.
Probele administrate au confirmat că inculpatul i-a aplicat victimei numeroase lovituri cu ciocanul, îndeosebi asupra capului, cu intensitate deosebită, după care i-a luat telefonul mobil şi alte bunuri, precum şi autoturismul Dacia 1310, ce aparţinea tatălui victimei, P.I., cu care s-a deplasat în Bucureşti unde a încercat să-l vândă.
În acest sens sunt declaraţiile de recunoaşterea faptelor de către inculpat la urmărirea penală şi la prima audiere în instanţă, care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, la care s-au ataşat planşele fotografice şi cu raportul medico – legal întocmit în cauză în care se menţionează că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat stopului cardio – respirator instalat ca urmare a fracturii cu înfundare occipitală cu dilacerare cerebrală şi hemoragie subarahnoidiană cerebrală consecutive unui traumatism cranio - cerebral deschis, prin loviri repetate cu corp contondent.
Aceleaşi declaraţii se mai coroborează cu procesul verbal încheiat de organele de poliţie la data de 26 noiembrie 2003, în care sunt consemnate constatările lucrătorilor de poliţie că a fost oprit autoturismul ce era condus de P.I.A., inclusiv relatările acestuia în legătură cu împrejurările în care a ajuns în posesia autoturismului şi cu procesul verbal în care se consemnează că inculpatul a fost reţinut pe raza municipiului Iaşi la 14 decembrie 2003.
Declaraţiile de recunoaşterea faptelor de către inculpat se coroborează apoi cu depoziţiile martorilor C.F., P.L., P.A., D.I., C.D.T., P.V., P.I.A., S.O., D.C., P.A.D., L.F.
Este adevărat că după prima sa declaraţie în instanţă, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor anterioare, susţinând că nu a săvârşit faptele imputate.
Această revenire a inculpatului asupra recunoaşterilor anterioare a fost determinată evident de dorinţa lui de a-şi crea o situaţie care să-l absolve de răspundere penală şi în mod corect instanţele au înlăturat-o ca nesinceră, declaraţiile iniţiale ale inculpatului coroborându-se şi cu probele la care s-a făcut referire mai înainte.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută de cele două instanţe este corectă, probele administrate dovedind vinovăţia acestuia, aşa încât cererea de a se dispune achitarea lui este nejustificată.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica vizând individualizarea pedepselor, fiind de reţinut că acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret determinat de modalitatea şi împrejurările în care faptele au fost comise, de urmările produse, precum şi elementele care circumstanţiază persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, dar cu o atitudine oscilantă în faţa instanţei.
Pentru considerentele arătate, şi cum verificând hotărârile atacate potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat, este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.I. împotriva deciziei penale nr. 305 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 decembrie 2003la 11 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1773/2005. Penal. Legea nr.87/1994. Recurs în... → |
|---|
