CSJ. Decizia nr. 1773/2005. Penal. Legea nr.87/1994. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1773/2005
Dosar nr. 5429/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 261 din 4 iulie 2003, pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe, inculpatul S.E.A. la următoarele pedepse:
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 13 şi a art. 37 lit. a) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de participaţie improprie la fals intelectual la legea contabilităţii, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
- 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi a art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, iar, în lipsa art. 861 din acelaşi cod, a dispus suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse fixând un termen de încercare pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată această pedeapsă.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, în calitate de administrator al SC S.I. SRL Sf. Gheorghe, având ca obiect de activitate importul-exportul de piese auto şi comercializarea pe piaţa internă, inculpatul a dispus angajaţilor săi ca, în perioada ianuarie 2001 - mai 2002, să întocmească facturi şi chitanţe fiscale fictive prin care se atestă în mod nereal că societatea a achiziţionat piese auto, evidenţiind în contabilitate cheltuieli inexistente, având drept urmare deducerea de T.V.A. în mod nelegal.
De asemenea, în perioada martie 2000 – decembrie 2002, a importat piese auto din Ungaria dar a întocmit acte de recepţie pentru cantităţi mai mari, prin faptele sale producând un prejudiciu total de 907.526.051 lei D.G.F.P. Covasna.
Tribunalul Covasna, prin Decizia penală nr. 210 din 16 octombrie 2003, a admis în parte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe şi a dispus anularea actelor false.
Prin Decizia penală nr. 87/ R din 30 ianuarie 2004, Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate, şi a majorat cele patru pedepse la un an închisoare(două fapte) şi un an şi 6 luni închisoare (două fapte), urmând ca, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 6 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.
De asemenea, a majorat de la 2 ani şi 6 luni, la 5 ani termenul de încercare stabilit potrivit art. 862 C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., considerându-le ca fiind contrare legii, întrucât instanţele au aplicat prevederile Legii nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de un an închisoare, aplicată anterior inculpatului prin sentinţa penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, deşi inculpatul nu trebuia să beneficieze de prevederile actului de clemenţă.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002, modificată, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amenda aplicate de instanţele de judecată, iar potrivit art. 4 din aceeaşi lege, aceste prevederi nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Infractor recidivist este o persoană care, după o primă condamnare, săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei.
În consecinţă, starea de recidivă, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Pe de altă parte, exceptarea recidiviştilor de la graţiere vizează toţi condamnaţii care au dobândit calitatea de recidivist până în momentul intrării în vigoare a actului de clemenţă.
Prin prisma acestei calităţi urmează a fi analizată vocaţia condamnatului la beneficiul actului de clemenţă pentru toate pedepsele anterior aplicate.
Chiar dacă, la data săvârşirii uneia dintre infracţiunile anterioare se afla la prima încălcare a legii, vocaţia sa la graţiere este analizată în raport de condiţiile în care se găseşte în momentul respectiv, cu evoluţia sa ulterioară, cu pericolul sporit pe care l-a dobândit persoana în cauză, ca urmare a activităţii infracţionale ulterioare.
Ca o consecinţă, selecţia legiuitorului cu privire la persoana care urmează să beneficieze de clemenţă operează la data actului normativ şi în raport cu situaţia existentă la acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de clemenţă.
În cauză, din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă prin neapelare, la un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Din probele administrate reiese că inculpatul a săvârşit faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2002, deci în termenul de încercare a suspendării, dobândind astfel calitatea de recidivist postcondamnatoriu, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele de judecată.
Întrucât inculpatul a dobândit calitatea de recidivist, prin care este apreciată vocaţia sa la graţiere pentru pedepsele anterior aplicate şi care, datorită acestei calităţi, sunt excluse de la beneficiul actului de clemenţă, chiar dacă la data săvârşirii infracţiunii ce a atras iniţial această pedeapsă, inculpatul era infractor primar, critica din recursul în anulare este pe deplin întemeiată.
În atare situaţie, prevederile art. 1 din actul de clemenţă nu mai erau incidente, nefiind îngăduită graţierea pedepsei care constituie primul termen al recidivei.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului S.E.A., prin sentinţa penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a cărei executare cu suspendarea condiţionată a fost revocată.
Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedeapsa mai sus menţionată şi în baza art. 83 C. pen., va dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă de un an închisoare, prin privare de libertate.
Va deduce din pedeapsă, perioada executată de la 26 martie 2003 până la 9 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 261 din 4 iulie 2003 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, deciziei penale nr. 210 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Covasna şi deciziei penale nr. 87/ R din 30 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul S.E.A.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului S.E.A. prin sentinţa penală nr. 319 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a cărei revocare a executării suspendării condiţionate a fost dispusă.
Înlătură aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedeapsa mai sus menţionată şi în baza art. 83 C. pen., dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă, respectiv un an închisoare, prin privare de libertate.
Deduce din pedeapsă, perioada executată de la 26 martie 2003 până la 9 aprilie 2003.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1772/2005. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1774/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
