ICCJ. Decizia nr. 1755/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1/ F din 14 ianuarie 2005, Curtea ce Apel Brașov a respins plângerea formulată de persoana vătămată J.L. împotriva rezoluției nr. 270/P/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 4 mai 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18 octombrie 2004, petentul J.L. a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în dosarul penal nr. 279/P/2003, criticând faptul că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.N., C.M. și S.M., pentru infracțiunile reclamate, soluție confirmată și de prim-procuror.
în susținerea plângerii s-a arătat că, la data de 11 februarie 2002, între persoana vătămată J.L. și numiții C.N., C.M. s-a încheiat un contract de împrumut pentru suma de 5 miliarde lei, ocazie cu care cei doi au determinat-o să semneze actul și să le remită suma de bani, deoarece împrumutul era garantat cu restaurantul P. din Făgăraș, în cartea funciară urmând să se înscrie ipoteca execuțională și interdicția de înstrăinare și grevare până la rambursarea creditului, actul fiind încheiat la notar.
Notarul Public S.M., cu toate că avea obligația înscrierii ipotecii execuționale în cartea funciară, nu a efectuat acest demers.
După plata primei rate din împrumut, restaurantul P. a fost înstrăinat unei alte firme, în contract menționându-se în mod ireal că vânzătoarea a declarat pe proprie răspundere că asupra imobilului nu sunt sarcini, procese sau datorii.
S-a mai arătat în plângere că din modul de întocmire a contractului de împrumut rezultă complicitatea notarului, deoarece nu a inserat faptul că numiții C.N., C.M. sunt de acord cu garanția în calitate de reprezentanți ai firmei C., proprietara imobilului, întocmind astfel un act defectuos ce nu poate produce consecințe juridice și nici nu a cerut biroului de carte funciară înscrierea ipotecii.
Plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 2440/2004, iar prin sentința penală nr. 627/2004 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, constatându-se că numita S.M. are calitatea de notar public, iar infracțiunile ce au ca subiect activ un notar public sunt de competența acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. 1819/2004.
Prima instanță a reținut în motivarea hotărârii următoarea situație de fapt:
Prin rezoluția din data de 4 mai 2004 s-a dispus, în baza art. 228 alin. (5), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numita S.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
S-a reținut că persoana vătămată J.L. a dobândit calitatea de asociat unic al firmei C. SRL Făgăraș, odată cu înființarea ei în anul 1999.
în anul 1999 SC C. SRL a achiziționat restaurantul P. din localitatea Făgăraș, imobil cu care s-a garantat un împrumut de 219 milioane lei la B.I.R., sucursala Făgăraș.
La începutul anului 2002, persoana vătămată J.L. a hotărât să renunțe la firma C.
Interesat de ofertă, numitul C.N. a negociat cu partea vătămată contravaloarea părților sociale și a patrimoniului firmei.
La data de 11 februarie 2002, persoana vătămată și numiții C.N., C.M., fiul acestuia, s-au prezentat la Biroului Notarului Public S.M. pentru întocmirea actului adițional.
Potrivit clauzelor stipulate în aceste acte, în firma C. au fost cooptați numiții C.N., C.M., iar persoana vătămată J.L. și-a retras din societate și a cesionat toate părțile sociale 95 % revenind lui C.N. și 5 % lui C.M. Odată cu cesionarea părților sociale, persoana vătămată a cedat întregul patrimoniu al firmei C., care a constat în restaurantul P., cu toate dotările, la prețul de 2.962.000.000 lei.
După semnarea și autentificarea acestui act, aceleași părți au solicitat redactarea și autentificarea unui act de împrumut în care s-a prevăzut că persoana vătămată J.L. a împrumutat numiților C.N. și C.M. suma de 5 miliarde lei, luând în garanție ipoteca execuțională de rang I și interdicție de înstrăinare și grevare pe perioada rambursării creditului restaurantul P., proprietatea debitorilor garanți, înstrăinat de persoana vătămată celor doi.
La redactarea actului numita S.M. a avut la dispoziție o copie a cărții funciare care evidenția că firma C. este proprietara restaurantului P. și adresa B.I.R. către Judecătoria Făgăraș prin care se solicita radierea ipotecii deoarece debitul a fost rambursat în întregime.
Actul de împrumut a fost autentificat de notarul public S.M. sub nr. 227, la cererea și insistența părților, care și-au exprimat acordul cu conținutul textului.
în aceeași zi, notarul public S.M. a trimis un exemplar de pe actul de împrumut la biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Brașov, în vederea înregistrării ipotecii însă în aceeași zi, conform actelor de la dosar (rezoluția de pe adresa, comunicarea Judecătoriei Făgăraș), actul de împrumut este restituit la cerere biroului notarial, pe motivul că ar fi fost transmis din eroare. Numita S.M. a susținut că după trimiterea actului a vorbit la telefon cu judecătorul I., constatând că într-adevăr nu se putea face înscrierea în cartea funciară, deoarece părțile din act intraseră într-un raport între persoane fizice și nu juridice, caz în care patrimoniul persoanei juridice nu putea fi grevat.
Imediat notarul S.M. a luat măsuri, chemând părțile la biroul notarial și le-a explicat motivul pentru care nu se poate înscrie ipoteca în cartea funciară.
Numitul C.N. i-a reproșat persoanei vătămate J.L. că firma are datorii mari, fapt pentru care nu s-a găsit nici o soluție de rezolvare pe cale amiabilă a diferendului dintre cei doi.
S-a mai reținut că ceea ce este cert a contat în faptul că, în zilele următoare datei de 11 ianuarie 2002, când s-a întocmit actul, cu certitudine în luna ianuarie, persoana vătămată J.L. a cunoscut că la acel moment nu există nici o garanție viabilă și certă pentru împrumutul acordat, contractul producând efecte juridice, putând fi executat pe calea dreptului comun privind alte bunuri ale familiei C.
în aceste împrejurări persoana vătămată J.L. nu a întreprins nici un demers și nu a luat nici o măsură pentru a-și asigura garanția certă pentru banii împrumutați asumându-și în mod deliberat toate riscurile în cazul în care suma împrumutată nu era restituită.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.N. și C.M. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., constatând că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, motivând că față de înțelegerea dintre părți este exclusă o inducere în eroare la încheierea actului de împrumut.
S-a mai reținut că persoana vătămată după cum a și recunoscut, a acceptat verbal să scadă din datoria de 5 miliarde lei, orice creanță ar fi apărut la firma C. produsă anterior încheierii actului. Prin acest accept, persoana vătămată a dat naștere unei stări de confuzie, nedepunând diligențele necesare care se impuneau pentru clarificarea situației contabile anterior cesionării firmei.
S-a mai reținut că la data judecării cauzei la prima instanță nu a existat un prejudiciu cert, numitul C.N. achitând prejudiciul în întregime.
S-a mai reținut că întreaga tranzacție s-a purtat doar între persoana vătămată J.L. și numitul C.N., iar numitul C.M. fiind implicat doar pentru procesul minim deținut la firma C., neavând vreo altă implicație.
S-a mai arătat în considerentele hotărârii că, dat fiind faptul că probele administrate nu au dovedit faptul că numiții C.N. și C.M. nu au săvârșit infracțiunea de înșelăciune, nu se poate vorbi nici de complicitate la infracțiunea de înșelăciune în sarcina numitei S.M., așa cum a susținut persoana vătămată. S-a mai reținut că biroul notarial a fost ales de persoana vătămată, la care lucra fiica sa.
De asemenea, s-a mai arătat în motivare că notarul public S.M. a accentuat clauzele ce nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale nu cu intenția de a prejudicia interesele persoanei vătămate, ci cunoscând și acceptând înțelegerea dintre părți fără a urmări vreun moment vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, motivare valabilă pentru ambele infracțiuni.
Soluția a fost comunicată petentului la data de 18 august 2004, la adresa la care acesta locuiește în prezent.
Plângerea împotriva rezoluției din 4 mai 2004, formulată de petent conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., a fost soluționată de procurorul general și respinsă și a fost comunicată la data de 24 septembrie 2004.
Petentul a luat cunoștință de soluție la data de 28 septembrie 2004 și a formulat plângere conform art. 2781C. proc. pen., la data de 18 octombrie 2004, în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.
Pentru acest motiv prima instanță a respins excepția tardivității plângerii, invocată de numiții S.M., C.N. și C.M.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul J.L., fără să precizeze în scris motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de fond a reținut în mod corect, conform probelor administrate în cauză, faptul că numiții C.N., C.M. și S.M. nu se fac vinovați de faptele pentru care petentul a făcut plângerea împotriva lor, astfel că rezoluția nr. 279/P/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 4 mai 2004 este legală și temeinică.
Astfel, la încheierea contractelor între petent și intimații C.N. și C.M., aceștia din urmă nu au desfășurat nici un fel de activități de inducere în eroare a părții vătămate J.L.
Părțile s-au prezentat în fața notarului public, au fost de acord cu conținutul actelor și nu au avut obiecțiuni în momentul semnării lor, manifestându-și în mod liber acordul.
De asemenea, intimații nu au realizat acțiuni care să mențină în eroare petentul nici cu prilejul executării contractelor încheiate.
Notarul S.M. a acceptat clauzele ce nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale, dar nu cu intenția de a prejudicia interesele persoanei vătămate, ci cunoscând și acceptând înțelegerea dintre părți, fără a urmări vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate. Intimata a acționat imediat după ce a aflat că ipoteca nu poate fi înregistrată în cartea funciară, procedând la informarea creditorului și a debitorului și l-a atenționat pe creditor asupra faptului că nu are la acel moment nici o garanție certă cu privire la recuperarea împrumutului.
De asemenea, în cursul executării contractelor, notarul public a încercat să realizeze un consens cu privire la neînscrierea în cartea funciară a ipotecii, însă părțile prezente nu au ajuns la un acord, numiții C.N. și C.M. fiind nemulțumiți de faptul că firma cumpărată are datorii mari, de care nu au avut cunoștință la momentul încheierii contractelor.
La rândul său, petentul J.L. nu a făcut nici un demers după aflarea faptului că ipoteca nu a fost înscrisă în cartea funciară și nu a luat nici o măsură pentru a-și asigura o garanție certă pentru recuperarea banilor împrumutați.
Așadar, în mod justificat s-a reținut atât prin rezoluția emisă de procuror la data de 4 mai 2004, cât și prin hotărârea primei instanțe faptul că numiții C.N. și C.M. nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., iar notarul public S.M. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petentul J.L. urmează să fie respins ca nefondat.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1753/2005. Penal → |
|---|
