ICCJ. Decizia nr. 1787/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 256/ D din 19 iunie 2003, Tribunalul Bacău, secția penală, a condamnat inculpații:
1. - A.Y. la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor, prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., de art. 176 din Legea nr. 141/1997 și de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
2. - C.H. la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen., de art. 176 din Legea nr. 141/1997 și de art. 279 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
3. - C.I. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 25, raportat la art. 174 - art. 175 lit. a), e) și i) C. pen.
în baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului menționat.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui pistol marca UNIQUE Model 51 RR POLICE, calibru 7,65 m, seria 3333 și a unui tub de cartuș, de același calibru, aflate la C.C.D. a I.P.J. Caraș - Severin - Serviciul Poliției Judiciare, iar în baza art. 118 lit. c) din același cod, a dispus confiscarea de la inculpații A.Y. și C.H. a câte 6.000 DEM sau contravaloarea acestora în lei, la data executării.
A mai dispus și confiscarea de la inculpatul C.H. a sumei de 10.000.000 lei și 1500 DEM sau contravaloarea în lei la data executării.
A mai constatat că din aceste ultime sume au fost confiscate 9.000.000 lei și 500 DEM.
în latura civilă, a obligat inculpații să plătească în solidar 150.000.000 lei despăgubiri civile părților civile V.O. și V.D., precum și 150.000.000 lei daune morale părții civile V.O.
A respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri morale formulată de partea civilă V.D.
S-a reținut că, la data de 17 mai 2001, determinat de inculpatul C.H. și la insistențele inculpatului C.I. de a-l împușca pe V.D., inculpatul A.Y. l-a împușcat, din eroare, pe V.I., fapt ce a avut lor pe drumul național la ieșirea din localitatea Mehadia.
S-a mai reținut, cu referire la inculpații A.Y. și C.H., introducerea în țară a unei arme de foc, fără încunoștințarea organelor vamale, deținerea și utilizarea acesteia fără a poseda autorizație legală.
Apelurile declarate de inculpați și părțile civile împotriva hotărârii primei instanțe au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 361 din 19 septembrie 2003.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 6822 din 16 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva acestei din urmă hotărâri de către părțile civile V.C.O., V.D. și inculpații C.I., C.H. și A.Y.
La data de 11 februarie 2005, condamnatul C.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate în recurs.
Criticile formulate privesc lipsa vinovăției și soluționarea cauzei cu neobservarea unor norme procedurale. La termenul din 14 martie 2005, fixat pentru judecarea contestației în anulare contestatorul a invocat, prin apărător, cazul de anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. i1) din același cod, susținând că în cauză s-a ivit o cauză de nepedepsire.
Contestația în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 386 C. proc. pen. "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă".
Prin art. 389 din același cod, s-a stabilit "contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre".
Din economia textelor menționate rezultă că instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă o poate retracta, pe calea controlului judiciar provocat prin formularea în termen a unei contestații în anulare.
Cale extraordinară de atac fiind, contestația în anulare poate fi formulată exclusiv pentru cel puțin unui din cele patru cazuri de exercitare a acesteia, limitativ stabilite de legea procesual penală.
Drept urmare, prin art. 391 C. proc. pen., a fost stabilită o procedură de examinare în principiu a contestației în anulare.
Astfel, potrivit textului menționat "alin. (1) instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) - c), fără citarea părților.
Alin. (2) instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate".
în cauză, contestatorul a invocat lipsa vinovăției.
Or, acest motiv nu se regăsește între cele patru cazuri de contestație limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen.
în fine, contestatorul, fără a o preciza, invocă existența unei cauze de nepedepsire, ivită ulterior judecării cauzei, fără a invoca dovezi în sprijinul acestei afirmații, existente la dosarul cauzei și fără a pretinde că asupra cauzei de încetare a procesului penal, instanța de recurs nu s-a pronunțat, așa încât condițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate de contestator prin apărător, se constată a fi neîntrunite.
Se constată așadar că nu este îndeplinită una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru exercitarea contestației în anulare, respectiv cea care impune ca "motivul pe care se sprijină contestația este unui dintre cele prevăzute în art. 386".
Drept urmare, contestația în anulare nu este admisibilă în principiu.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de condamnatul C.I., ca inadmisibilă.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1799/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1755/2005. Penal → |
|---|
