ICCJ. Decizia nr. 1803/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 509 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul Ș.C. la:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat, s-a dedus timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2004, la zi.
în temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,26 gr. heroină, aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier Judiciar și Evidență Operativă.
Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 800.000 lei, reprezintă onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea sa din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 15 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,10, în baza denunțului formulat de echipa operativă din cadrul C.Z.C.C.O.A. Pitești - Biroul antidrog, condusă de către procuror, s-a deplasat la restaurantul N.P. Italia din municipiul Pitești în vederea realizării flagrantului.
în incinta restaurantului a fost remarcat un individ cu semnalmentele: 1,75 m înălțime, solid, brunet, cu părul lung prins în coadă, cu barbă și cioc, îmbrăcat în blugi și o geacă din piele, ce corespundeau denunțului și care se afla singur la o masă, dispusă de partea dreaptă a ușii de acces, lângă fereastră.
Organele de poliție și-au declinat identitatea, prezentând legitimațiile de serviciu și au procedat la legitimarea individului, solicitându-i-se să prezinte documentele de identitate.
Persoana în cauză a declarat că nu are nici un document de identitate asupra sa, spunând că se numește Ș.C., prezentând datele de stare civilă care au fost verificate ulterior de organele de poliție și care au corespuns realității.
La fața locului, s-a procedat la efectuarea percheziției corporale amănunțite a inculpatului, ocazie cu care, în buzunarul din dreapta al pantalonilor, într-o țiplă de la pachetul de țigări, au fost găsite 14 doze, cu substanță purverulentă de culoare maronie, ambalată în folie de plastic, sigilate prin încălzire, ambalaj special folosit de către traficanții de droguri pentru heroină.
Procedându-se la analiza în laborator a substanțelor ridicate de la inculpat, s-a constatat că proba nr. 1, reprezintă 0,31 gr. heroină, substanță ce face parte din tabelul 1, anexă la Legea nr. 143/2000, iar proba nr. 2 reprezintă 0,41 gr. de substanță, care nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope.
Inculpatul a recunoscut că drogurile găsite asupra sa erau destinate consumului propriu.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Ș.C. criticând-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră prea aspră, solicitând reducerea acesteia prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante:
Curtea de Apel Pitești, Secția penală, prin decizia penală nr. 310/ A din 23 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.C. pe care l-a obligat să plătească statului suma de 700.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, la zi, durata arestării preventive.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise de inculpat, dar și împrejurarea că acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
S-a făcut precizarea că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerut de lege pentru a se reține circumstanțe atenuante.
împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul Ș.C. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia atât prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante cât și a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Recursul declarat de inculpatul Ș.C. este nefondat.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, necontestată de inculpat, confirmată de probele administrate în cauză și a încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în cauză, instanțele au ținut seama, deopotrivă, de pericolul social al faptei dar și de datele ce țin de persoana inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale și a avut o poziție relativ sinceră pe întreg parcursul procesului penal, fără ca acestea din urmă să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante, dar de care s-a ținut seama la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată.
în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Potrivit acestui text de lege, persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute la art. 2 - art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează și tragerea la răspundere penală, a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
Rezultă, așadar, că pentru a fi aplicabile prevederile textului de lege citat, condiția cerută este ca persoana care a comis o faptă legată de traficul ori consumul ilicit de droguri, pe parcursul urmăririi penale, să denunțe, în vederea tragerii la răspundere penală a altor persoane, care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.
Cum în cauză această condiție nu este îndeplinită, este evident că cererea inculpatului de a se face aplicarea art. 16 este lipsită de temei.
Față de cele mai sus arătate, s-a avut în vedere că s-a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a constatat existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul Ș.C. este nefondat și a fost respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1799/2005. Penal → |
|---|
