ICCJ. Decizia nr. 1806/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 726 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.D. la:
- un an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.;
- 1.500.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume un an închisoare.
Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile M.G.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
în seara zilei de 14 februarie 2004, în jurul orelor 21,00 - 22,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, la un local din comuna de domiciliu, inculpatul s-a deplasat către locuința sa.
Trecând prin fața casei părții vătămate M.G., inculpatul a hotărât să pătrundă în curte pentru a sustrage bani sau bunuri de orice natură, profitând și de faptul că aceasta este o persoană în vârstă de 78 de ani, are deficiențe de auz și locuiește singură.
Inițial, inculpatul a încercat să urce în podul casei pe o scară dar a renunțat fiindu-i frică să nu cadă, motiv pentru care a luat un par din curte cu ajutorul căruia a distrus fereastra de la bucătărie cu scopul de a determina partea vătămată să iasă afară din casă.
Auzind zgomotul produs de distrugerea ferestrei, partea vătămată a deschis ușa de acces în casă, moment în care inculpatul a introdus parul între toc și ușă, pentru ca aceasta să nu mai poată fi închisă.
în continuare, inculpatul a îmbrâncit partea vătămată căzând peste aceasta în interiorul locuinței, lovind-o cu pumnii în zona feței.
Partea vătămată a strigat după ajutor fiind auzită de M.C. și M.G., fratele și respectiv nepotul acesteia care, după ce l-au imobilizat pe inculpat, au sesizat organele de poliție.
în urma loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.D. pe care a criticat-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalității de executare a acesteia, solicitând ca în cauză să facă aplicarea dispozițiilor art. 86 C. pen.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 28 din 18 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat pe care l-a obligat să plătească statului suma de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
în motivarea acestei decizii, s-a arătat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen., deoarece, potrivit art. 144 C. pen., prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege atât infracțiunea consumată cât și cea rămasă în stare de tentativă, iar art. 861alin. (3) C. pen., nu face distincție între formele aceleași infracțiuni, tentativă sau formă consumată, situație în care la stabilirea modalității de executare, trebuie avută în vedere pedeapsa pentru fapta comisă.
S-a concluzionat că, întrucât, în speță pedeapsa pentru infracțiunea consumată este mai mare de 15 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 861alin. (3) C. pen., pedeapsa pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie este exceptată de la suspendarea executării sub supraveghere.
Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.D. pe care a criticat-o cu privire la:
- greșita sa condamnare motiv pentru care se impune achitarea, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat;
- modalitatea de executare a pedepsei, în sensul că în cazul când nu se va primi prima critică, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 ori art. 861C. pen.
Recursul este nefondat.
a) Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, motiv pentru care s-ar impune achitarea, este lipsită de orice suport probator.
Faptul că acesta a săvârșit faptele imputate rezultă fără nici un dubiu din probele administrate în cauză și anume: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico - legal eliberat în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire a faptei, declarațiile martorilor M.C., M.G., Ț.A. și B.M.M. și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Prin urmare neexistând nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, și cum acesta nu a făcut dovezi în sprijinul cererii de achitare, urmează a se constata că această critică nu poate fi primită, fiind nefavorabilă.
b) Cât privește cea de a doua critică formulată în subsidiar se constată, de asemenea, că este nefondată.
întrucât această critică a fost invocată și la judecata în apel, iar în prezenta decizie au fost redate pe larg motivele pentru care nu poate fi primită, argument pe care instanța de recurs și le însușește pe deplin, urmează a se constata că reluarea lor nu se impune, indiferent că este vorba de aplicarea art. 81 ori art. 861C. pen. Condițiile de aplicare a acestor texte de lege fiind identice sub aspectul condiției privind pedeapsa prevăzută de textul de lege incriminator.
Pentru considerentele ce preced, s-a avut în vedere faptul că s-a verificat decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu s-a identificat existența și a altor motive care analizate din oficiu au dus la casare, s-a constatat că recursul declarat de inculpatul S.D. este nefondat și a fost respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și s-a dispus potrivit dispozitivului prezentei decizii.
← ICCJ. Decizia nr. 1828/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1803/2005. Penal → |
---|