ICCJ. Decizia nr. 1830/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 768/ PI din 29 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș au fost condamnați următorii inculpați:
1. T.F.C. la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
2. F.I. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 15 martie 2005.
S-a constatat că partea vătămată și Spitalul Clinic nr. 1 Timișoara nu s-au constituit parte civilă.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
în seara de 6 octombrie 2002, aflând că partea vătămată B.G., cu care avuseseră anterior altercații, se află la barul L.N., inculpații s-au hotărât să se ducă să-l agreseze.
Cei doi au mers la locuința lui T.F.C. și s-au înarmat cu câte o furcă și apoi s-au dus în apropierea localului și au așteptat-o pe partea vătămată.
Partea vătămată a părăsit barul împreună cu fratele său B.N. și cu numiții M.M. și M.G. și două tinere. Inculpații i-au acostat pe frații B. care au rămas în urma grupului, după care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu furca peste spate după care inculpatul T.F.C. a lovit-o cu coada furcii în cap. în urma loviturilor primite partea vătămată a căzut, iar inculpații au continuat să o lovească cu coada furcii peste față, peste gât și în partea superioară a corpului, iar minorul F.M., fratele inculpatului F.I., a înțepat-o cu furca în regiunea toracică. Ulterior inculpații au aruncat partea vătămată într-un șanț din apropiere după care au revenit la domiciliul inculpatului T.F.C. și au lăsat furcile.
Partea vătămată a fost dusă la spital fiind supusă unei intervenții chirurgicale.
Din certificatul medico - legal nr. 1811 din 15 octombrie 2002, raportul de expertiză medico - legală nr. 2555 din 2 decembrie 2003 și din suplimentul la aceasta s-a reținut că partea vătămată B.G. a suferit leziuni corporale multiple, precum: politraumatism, traumatism cranio - cerebral acut deschis, pneumotorax stâng cu plămân colabat în lichid și contuzie toracică forte, leziuni care au necesitat pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să pună viața părții vătămate în primejdie.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 1/ A din 7 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați reținând că este neîntemeiată susținerea acestora că fapta constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu tentativă la infracțiunea de omor calificat.
S-a mai reținut că este nejustificată solicitarea inculpaților de a se reține în favoarea lor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.
Inculpatul F.I. a declarat recurs susținând în principal că încadrarea juridică dată faptei este greșită și a solicitat schimbarea acesteia în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu a intenționat să ucidă victima.
S-a mai arătat că nejustificat nu s-au reținut circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 și respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se constată că încadrarea juridică dată faptei inculpatului în tentativă la infracțiunea de omor calificat este corectă.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul s-a înarmat cu o furcă, obiect apt să producă moartea, cu care a lovit partea vătămată, cu intensitate, în partea superioară a corpului, deci într-o regiune vitală, producându-i leziuni care nu au condus la decesul acesteia numai datorită intervenției chirurgicale la care aceasta a fost supusă.
Din modalitatea concretă în care a fost comisă fapta rezultă că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă de a ucide partea vătămată, în sensul că a acceptat posibilitatea producerii morții acesteia, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat.
Din această poziție subiectivă față de rezultatul faptei este proprie infracțiunii de omor și constituie deosebirea esențială față de infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., care este o infracțiune praeterintenționată, făptuitorul fiind în culpă față de rezultatul faptei sale, în sensul că prevede rezultatul faptei, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce, sau nu prevede rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
La individualizarea pedepsei au fost deja avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reținându-se că inculpatul nu are antecedente penale, a dat dovadă de sinceritate și era minor la data comiterii faptei și în consecință i s-a aplicat o pedeapsă apropiată de limita minimă prevăzută de lege.
Din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.
Având în vedere și gravitatea deosebită a faptei, determinată de condițiile concrete în care a fost comisă și de urmările produse, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, astfel încât nu există nici un temei pentru reducerea acesteia.
Față de considerentele expuse recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce în continuare la zi detenția preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
← ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1828/2005. Penal → |
---|