ICCJ. Decizia nr. 1844/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1844/2005
Dosar nr. 756/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8/ F din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N.D., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind pe intimata B.L.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe petent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, sub nr. 24/2005, petentul B.N.D. a formulat în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 447/II/2/1999 din 1 iunie 1999 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţiei din nr. 04/P/1998 din 18 februarie 1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de B.L., judecător la Judecătoria Brăila, pentru infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen.
Petentul a solicitat cercetarea şi trimiterea în judecată a numitei B.L., judecător la Judecătoria Brăila, pentru infracţiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 C. pen., deoarece a fost condamnat definitiv pe nedrept prin sentinţa penală nr. 680 din 28 martie 1995, pronunţată în dosarul nr. 10571/1994, la 100.000 lei amendă pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 C. pen.
S-a mai reţinut că din verificarea dosarului nr. 10571/1994 al Judecătoriei Brăila şi dosarul nr. 1504/1995 al tribunalului Brăila a rezulta următoarele:
La data de 1 noiembrie 1994, reclamantul G.V. a chemat în judecată pe B.N.D., pentru infracţiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., prin aceea că în repetate rânduri în public, scris şi oral i-a adresat cuvinte şi expresii calomnioase la adresa sa.
Pe baza probelor din dosar Judecătoria Brăila, prin sentinţa penală nr. 680 din 28 martie 1995, respectiv judecător B.L. a dispus condamnarea numitului B.N.D. la 100.000 lei amendă, pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen.
Tribunalul Brăila, prin Decizia penală nr. 63 din 12 mai 1995, a respins, ca tardiv, recursul declarat de numitul B.N.D.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu motivarea că din probele dosarului rezultă că „expresiile calomnioase" au fost adresate de inculpat, părţii vătămate în toamna anului 1993, iar acţiunea directă a fost introdusă la 1 noiembrie 1994, deci cu încălcarea art. 284 şi art. 279 C. proc. pen., care prevăd că plângerea trebuie adresată instanţei de judecată în termen de 2 luni de la data la care partea vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia 2384 din 29 octombrie 1996, dată în dosarul nr. 1854/1996, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a casat hotărârile atacate şi în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.N.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 205 C. pen.
În baza acestei hotărâri, petentul B.N.D. a susţinut că a fost condamnat pe nedrept şi totodată i-a fost ştirbită imaginea publică de membru marcant al P.N.Ţ.C.D., filiala Brăila, motiv pentru care a cerut cercetarea magistratului B.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen.
Prima instanţă a mai reţinut că infracţiune de represiune nedreaptă constată în a pune în mişcare acţiunea penală, a dispune arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană ştiind că este nevinovată.
Ori sub acest aspect, nu a rezultat din nici o probă că magistratul B.L. ştia că inculpatul este nevinovat.
S-a mai reţinut că întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru existenţa acestei infracţiuni magistrat B.L. nu putea fi trasă la răspundere penal, motiv pentru care s-a apreciat că nu este cazul să se solicite avizul de cercetare a magistratului din partea Ministerului Justiţiei.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 4/P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere petentul B.N.D., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 447/II/2/1999 din 1 iunie 1999 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-a mai reţinut că, după apariţia Legii nr. 281/2003 prin care a fost introdus art. 2781 din C. proc. pen., la data de 31 decembrie 2004, petentul B.N.D. s-a adresat instanţei de judecată cu plângerea împotriva rezoluţiilor nr. 04/P/1998 şi nr. 447/II/2/1999 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, solicitând admiterea plângerii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 268 C. pen. şi obligarea sa, în solidar cu Ministerul Justiţiei la plata sumei de 100.000.000 Euro cu titlu de daune morale.
În motivarea hotărârii prima instanţă a reţinut că pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea prevăzută de art. 268 C. pen., este de la 2 la 7 ani închisoare, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale este potrivit art. 122 lit. c) C. pen., de 8 ani, acesta împlinindu-se în situaţia calculării lui de la data pronunţării hotărârii de către judecătorul B.L., la data de 28 martie 2003. În situaţia în care acesta se va calcula de la data admiterii recursului în anulare de către Curtea Supremă de justiţie prin Decizia 2384/1996, respectiv 29 octombrie 1996, acest termen s-a împlinit la 29 octombrie 2004, deci anterior formulării plângerii de către petent, respectiv la data de 31 decembrie 2004.
Pe fondul cauzei prima instanţa a apreciat conform probelor administrate în cauză faptul că judecătoarea B.L. nu ştia că petentul este nevinovat, iar în urma cercetării judecătoreşti, după administrarea tuturor probelor şi-a format convingerea că acesta a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul B.N.D. solicitând admiterea lui, casarea hotărârii atacată, infirmarea rezoluţiei ne neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei B.L., pentru infracţiunea de represiune nedreaptă şi continuarea cercetării acesteia pentru această faptă.
Recursul declarat este nefondat.
Prin Legea nr. 281/2003 a fost introdus art. 2781 C. proc. pen., iar potrivit prevederilor art. Xl din acelaşi act normativ, acesta intră în vigoare de la 1 ianuarie 2004.
Astfel, conform dispoziţiilor art. C. proc. pen., plângerile împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, dispuse anterior datei de 1 ianuarie 2004, pot fi formulate în tot cursul anului 2004, cu excepţia prevăzută de art. IX pct. 5, teza ultimă şi anume, a împrejurării de a nu se fi împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, deoarece infracţiunea de represiune cuprinde pedepse cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare, astfel că termenul de prescripţie este conform dispoziţiilor art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP), de 8 ani, iar calculat de la data pronunţării hotărârii de către judecătorul B.L., s-a împlinit la data de 28 martie 2003.
Pe fondul cauzei, din probele administrate, nu s-a dovedit că judecătoarea B.L. ştia că petentul B.N.D. este nevinovat.
De asemenea, verificând actele dosarului se constată că plângerea prealabilă formulată de petentul G.V. a fost respinsă, ca tardiv, formulată, conform art. 284 C. proc. pen., iar petentul B.N.D. nu a mai solicitat continuarea procesului, în condiţiile art. 13 C. proc. pen., pentru a se stabili vinovăţia sau nevinovăţia sa.
Aşadar, se constată că atât rezoluţia penale nr. 04/ P/1998 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, rezoluţia de respingere a plângerii nr. 447/II/1999 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, cât şi hotărârea atacată prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătoarei B.L., sunt temeinice şi legale, astfel că recursul declarat de petentul B.N.D. este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de petentul B.N.D. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.N.D. împotriva sentinţei penale nr. 8/ F din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1843/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1858/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
