ICCJ. Decizia nr. 1862/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1862/2005
Dosar nr. 848/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1599 din 09 iunie 2004, pronunţată de Judecătoria Galaţi a fost condamnat inculpatul S.G. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 602/2001 a Judecătoriei Feteşti în pedepsele componente de un an şi 6 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare.
S-a contopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată cu pedepsele de un an şi 6 luni şi de 2 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni sporită la 5 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul la daune materiale către partea civilă SC O.M. SA Galaţi, s-a dispus anularea actelor falsificate şi s-a menţinut măsura sechestrului asigurator aplicată asupra imobilului inculpatului din Bucureşti, Calea Călăraşilor.
S-a reţinut în fapt că, începând cu luna iulie 2001, inculpatul S.G. s-a hotărât să comercializeze produse metalurgice în scopul obţinerii unor importante sume de bani, prin inducerea în eroare a furnizorilor.
În acest scop a achiziţionat de la o persoană rămasă neidentificată actele constitutive şi ştampila aparţinând SC D.P. SRL Vălenii de Munte, precum şi patru file C.E.C. puse în circulaţie de I.B. Ploieşti, documente care anterior, la data de 19 septembrie 2000, au fost sustrase din autoturismul administratorului societăţii respective, D.A.
Acesta din urmă sesizase poliţia şi banca despre dispariţia actelor şi a sigiliului, filele C.E.C. fiind anulate, iar modelul ştampilei înlocuit.
Începând cu prima jumătate a lunii august 2001, inculpatul s-a deplasat la sediul SC O.M. SA Galaţi unde a negociat achiziţionarea unei cantităţi de tablă, s-a prezentat în calitate de administrator al SC D.P. SRL Vălenii de Munte şi având asupra sa actele constitutive ale societăţii a convins pe administratorul firmei la care se prezentase că discută cu reprezentantul legal al societăţii D.
În aceste împrejurări, inculpatul, în mai multe rânduri, începând cu 15 august 2001, a achiziţionat mai multe cantităţi de tablă pentru care de fiecare dată a plătit o parte din preţ, iar pentru diferenţe a emis file C.E.C. care făceau parte din carnetul care fusese furat, în ziua de 19 septembrie 2000, din autoturismul martorului D.A. şi în condiţiile în care filele C.E.C. erau deja semnate de adevăratul administrator, inculpatul S.G. doar a completat celelalte rubrici şi a aplicat ştampila.
Inculpatul a valorificat de fiecare dată marfa şi şi-a însuşit sumele de bani.
După ultima livrare din 23 august 2001, administratorul firmei SC O.M. SA, B.R. l-a căutat pe inculpat la sediul firmei D.P. SRL, ocazie cu care a luat legătura cu martorul D.A., dându-şi astfel seama în urma discuţiilor că a fost indus în eroare de inculpat.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul contopirii pedepselor şi inculpatul S.G. care a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 810/2004, Tribunalul Galaţi a admis apelul declarat de parchet şi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de inculpat pentru motive de nelegalitate susţinându-se că la judecata apelului inculpatul nu a fost legal citat, cauza judecându-se cu lipsă de procedură.
Curtea de Apel Galaţi a admis recursul inculpatului, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată în apel, fiind citat şi la o adresă greşită.
În aceste condiţii, nefiind legal citat în apel inculpatul nu a cunoscut data judecăţii şi pe cale de consecinţă a fost privat de dreptul de a-şi asigura o apărare corespunzătoare, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 197 C. proc. pen., nulitatea fiind invocată de recurent la primul termen de judecată.
Şi împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, criticând hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs „deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor".
În cauză, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat Decizia atacată, ca instanţă de recurs, judecând recursul declarat de inculpatul S.G., pe care l-a admis şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.
Aşa fiind, apare evident că recursul de faţă este inadmisibil, fiind declarat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel într-un alt recurs promovat anterior tot de către inculpat, decizie definitivă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. şi văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 56/ R din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1859/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1869/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
