ICCJ. Decizia nr. 1884/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1884/2005
Dosar nr. 47/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1227 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.R.D. la: 11 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit fiecare pedeapsă cu pedeapsa anterioară de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2868/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, precum şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.M. despăgubiri pentru daune morale în sumă de 90 milioane lei.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părţii civile privind acordarea unor despăgubiri materiale de 10 milioane lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 25 iulie 2002, în jurul orei 15,30, un echipaj de poliţie aflat în misiune de patrulare, a observat staţionat pe strada Bachus din capitală un autoturism marca BMW, care le-a atras atenţia prin faptul că la vederea poliţiştilor, persoana care se afla la volan şi-a schimbat imediat locul cu o altă persoană din maşină. Plt. maj. A.M. s-a apropiat pentru a-i legitima. În momentul în care acesta s-a apropiat, inculpatul care trecuse la volan, a pornit maşina în mod intempestiv, încercând să se sustragă controlului. Lucrătorul de poliţie s-a prins cu mâinile de stâlpul de susţinere a portierei şi de marginea superioară a caroseriei, reuşind să-şi pună piciorul drept pe pragul maşinii. A fost purtat astfel cca. 30 metri, timp în care inculpatul a tamponat maşina poliţiei, care încerca să-l oprească apoi s-a îndreptat spre un gard metalic. Sesizând posibilitatea de a fi strivit, A.M. s-a desprins, iar în cădere a fost călcat pe piciorul stâng cu roata din spate a maşinii inculpatului, când s-a îndepărtat de la locul faptei.
În cursul cercetărilor, după identificarea inculpatului s-a stabilit că acesta nu avea permis de conducere şi că era dat în urmărire generală întrucât se sustrăgea de la executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 2868/24 octombrie 2001.
Pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare îngrijiri medicale timp de 35-40 zile, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Prin Decizia penală nr. 912 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca şi în apel, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2), (3) şi (4) C. pen. şi aplicarea unui cuantum redus de pedeapsă pentru această infracţiune.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului în raport cu motivul de casare invocat se constată că instanţele au stabilit o încadrare juridică corectă faptei săvârşite de recurent.
Aşa cum rezultă din modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, inculpatul încercând să se sustragă controlului poliţiei, nu a acţionat în niciun fel împotriva părţii vătămate A.M.
Acesta s-a agăţat de maşină, desprinzându-se în momentul în care şi-a dat seama că inculpatul nu va opri. Faptul că inculpatul nu a oprit maşina, acceptând posibilitatea accidentării poliţistului a determinat instanţele să reţină săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor pentru care au stabilit o pedeapsă corect individualizată, ţinând seama de gradul ridicat de pericol social al inculpatului şi al infracţiunilor comise.
În consecinţă, constatându-se că Decizia curţii de apel este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, urmează ca recursul inculpatului să fie respins cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei penale nr. 912/ A din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1871/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1886/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 211 Cod... → |
|---|
