ICCJ. Decizia nr. 1887/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1887/2005
Dosar nr. 1083/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1550 din 2 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D.H.C., în ce priveşte fapta prevăzută la pct. 4 din rechizitoriu, cerere formulată de Ministerul Public, ca neîntemeiată.
1. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H.C. la 5 ani închisoare, pentru tâlhărie (pct. 3 rechizitoriu).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru tâlhărie (pct. 5 rechizitoriu).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare (pct. 7 rechizitoriu).
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare, pentru complicitate la tâlhărie (pct. 4 rechizitoriu).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru tâlhărie (pct. 6 rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
2. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H.F.A. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru tâlhărie (pct. 1 rechizitoriu).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare (pct. 2 rechizitoriu).
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare (pct. 4 rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul D.H.F.A., suma de 2.364.000 lei, iar de la inculpatul D.H.C. suma de 2.995.750 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, în esenţă că, ambii inculpaţi, fraţi, au comis pe raza municipiului Bucureşti, în mijloace de transport R.A.T.B. sau în staţiile acestora, un număr de infracţiuni de tâlhărie, în perioada martie – aprilie 2003, deposedând pe părţile vătămate B.A., C.E., B.G., B.M., A.O., T.S. şi C.A. de lănţişoarele de aur pe care acestea le purtau la gât. Ulterior bunurile arătate au fost depuse la diferite case de amanet.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei doi inculpaţi, criticând-o sub aspectul aplicării unor pedepse prea aspre în condiţiile în care ei nu sunt recidivişti, deşi sunt arestaţi în altă cauză şi ar putea beneficia de circumstanţe atenuante pentru ca pedepsele să fie reduse.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi Pentru Cauze cu Minori şi Familie, prin Decizia penală nr. 85/ A din 4 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.H.F.A. şi D.H.C.
A constatat că ambii inculpaţi sunt arestaţi în altă cauză.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termen legal, inculpaţii au atacat-o cu recurs. Au criticat Decizia şi sentinţa solicitând casarea acestora şi reducerea pedepselor pe care le consideră mult prea mari în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile declarate sunt nefondate.
În sarcina inculpaţilor, instanţele au reţinut în mod corect pe baza probatoriului administrat în cauză că, în perioada martie – aprilie 2003, au deposedat prin violenţă şapte părţi vătămate de lănţişoarele din aur pe care acestea le purtau la gât, acţionând în mijloace de transport sau staţii R.A.T.B., pe timp de zi, singuri sau împreună.
Bunurile astfel sustrase au fost depuse la case de amanet, ulterior cinci părţi vătămate intrând în posesia lor fără a se mai constitui părţi civile.
În drept, faptele au primit calificări juridice corespunzătoare, acela de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi respectiv 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi urm. C. pen., privitor la inculpatul D.H.F.A. şi respectiv, art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (3 fapte), art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi respectiv art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., pentru inculpatul D.H.C.
Pedepsele aplicate inculpaţilor de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, 3 ani şi 6 luni, pentru inculpatul minor şi respectiv 8 ani închisoare, pentru cel major, rezultate ca urmare a contopirii pedepselor pentru fiecare infracţiune în parte, nu pot fi considerate prea aspre în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faptele comise de inculpaţi au un grad ridicat de pericol social, inculpatul minor, deşi nu este recidivist, a mai comis infracţiuni de acelaşi fel, între anii 2001 – 2003, iar cel major, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar în prezent ambii sunt cercetaţi pentru alte fapte, fiind arestaţi într-o altă cauză. De asemenea, se constată că ei au dat dovadă de perseverenţă infracţională în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, acţionând pe raza municipiului Bucureşti, în mijloace de transport în comun, într-un timp relativ scurt, o lună, denotând o „specializare" a modului de operare.
Pe parcursul procesului, inculpaţii au adaptat atitudini parţial sincere, recunoscând faptele imputate.
În consecinţă criticile invocate nu constituie caz de casare înscris la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi ca atare recursurile declarate, se vor respinge, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din oficiu nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.H.F.A. şi D.H.C. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 4 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1886/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 211 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 1892/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
