ICCJ. Decizia nr. 1871/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1871/2005
Dosar nr. 853/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentului C.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 42/P/2004, faţă de procurorul D.F., împotriva căruia se plânsese pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 C. pen.
În esenţă, s-a motivat că procurorul D.F., în luna noiembrie 1996, a dispus legal arestarea preventivă, în cursul urmăririi penale efectuate faţă de sus-numitul, activitatea procurorului nereprezentând o cercetare abuzivă sau o depăşire a atribuţiilor sale de serviciu, în sensul prevăzut de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recursul declarat de petent este nefondat.
În urma examinării lucrărilor dosarului penal nr. 42/P/2004, rezultă că, la 28 noiembrie 1996, procurorul D.F., efectuând urmărirea penală în dosarul penal nr. 395/P/1996, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi arestarea preventivă pentru 30 de zile a petentului C.I. şi a lui M.M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a reţinut că la 25 noiembrie 1996, C.I., împreună cu M.M.C. şi alţi doi participanţi au aplicat mai multe lovituri victimei V.V., provocându-i grave leziuni, care au cauzat decesul acesteia.
În ordonanţa de arestare preventivă, procurorul a invocat corect temeiurile, prevăzute de art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., întrucât C.I. era recidivist, pentru infracţiunea săvârşită, legea prevedea pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar, în raport de omorul comis, s-a apreciat, justificat, că lăsarea lui în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost dispusă legal de procuror, pentru că, la acea dată, Codul de procedură penală prevedea dreptul şi posibilitatea acestuia de a dispune, în condiţiile prevăzute de lege, motivat, această măsură.
Competenţa procurorului de a dispune măsura arestării preventive a fost înlăturată din Codul de procedură penală român, abia la data de 1 iulie 2003, urmare modificărilor intervenite prin Legea nr. 281/2003.
Aşa fiind, urmează ca recursul petentului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1869/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1884/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175, 176... → |
|---|
