ICCJ. Decizia nr. 1892/2005. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1892/2005
Dosar nr. 6388/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 442 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul D.ŞT.D. la:
- un an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 7 luni închisoare, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an şi 4 luni închisoare, sporită la 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse rezultante, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani, în pedepsele componente: un an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2), 8 luni închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 7 luni închisoare, pentru infracţiunea, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 şi 8 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, aplicată inculpatului D.Şt.D., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta din august – noiembrie 1999).
S-a atras atenţia asupra consecinţelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele negraţiabile de 8 luni închisoare şi respectiv 7 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul D.Şt.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, pe durata termenului de încercare, de 2 ani şi 8 luni închisoare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata executată de inculpat, de 24 de ore (27 iunie 2000).
S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părţii vătămate SC P. SA Predeal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 5.000.000 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat în totalitate facturile fiscale: nr. 3915941/1999 emisă de SC E.I. SRL Bucureşti, nr. 4832643/1999 emisă de SC M.I. SRL Bucureşti, nr. 4832644/1999 emisă de aceeaşi societate, nr. 4422865/1999 emisă de SC P.C. SRL şi nr. 7917719/1999 emisă de SC C.N.I. SRL Bucureşti, contractele nr. 144/1999 încheiat între SC E.I.I. SRL şi SC P. SA, nr. 801/1999 încheiat între SC M.I. SRL cu nr. 0078/1999 încheiat între SC P.C. SRL Bucureşti şi SC P. SA, chitanţele nr. 4026090/1999 emisă de SC E.I. SRL Bucureşti, nr. 5200753/1999 şi nr. 5200754/1999 emisă de SC M.I. SRL Bucureşti, nr. 3412015/1999 emisă de SC P.C. SRL Bucureşti şi nr. 2135577/1999 emisă de SC C.N.I. SRL Bucureşti.
Conform art. 189 şi art. 1919 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 192/ P din 27 iulie 2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul D.Şt.D., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut, în fapt, prin actul de sesizare al instanţei că, la data de 15 iulie 1999, inculpatul D.Şt.D. a fost numit în funcţia de director general al SC P. SA jud. Braşov şi că, în perioada august – septembrie 1999 a ridicat atât personal, cât şi prin intermediul unor salariaţi diferite sume de bani cu titlu de avans suma totalizând 117 milioane lei, pe care i-a folosit în scop personal.
Pentru a acoperi fictiv în contabilitatea societăţii sumele luate fără drept, inculpatul a încheiat diferite acte juridice în numele şi pe seama SC P. SA, sumele respective fiind justificate cu patru facturi şi chitanţe fiscale, atestându-se diferite servicii prestate de unele societăţi, către SC P. SA
Facturile şi chitanţele au fost emise fictiv către SC E.I.I. SRL Bucureşti, SC M.I. SRL Bucureşti şi SC P.C.I. SRL Bucureşti, firmă neexistentă în realitate.
Actele false au fost înmânate de inculpatul D.Şt.D. martorei Ş.M., salariat al societăţii, căreia i-a precizat că justifică sumele de bani luate din contabilitate cu titlu de avans pentru el şi pentru martorii M.A. şi P.E.
La data de 30 noiembrie şi 1 decembrie 1999, inculpatul D.Şt.D. a ridicat din caseria societăţii suma de 10 milioane lei, cu care ulterior şi-a achiziţionat fictiv un telefon mobil, de la SC C.N.I. SRL Bucureşti.
În realitate, telefonul mobil a fost achiziţionat de inculpat din Braşov de la magazinul SC R. SRL Braşov.
La data de 10 decembrie 1999, auzind de existenţa unui control financiar la societatea din Predeal, unde era director, inculpatul D.Şt.D. a dat suma de 60 milioane numitului S.F. pentru ca aceşti bani să ajungă în contabilitate şi astfel să fie acoperit în parte prejudiciul.
În cele din urmă a fost acoperit prejudiciul până la suma de 114 milioane lei, fiind emise dispoziţii de încasare pe numele inculpatului.
La solicitarea inculpatului au fost refăcute dispoziţiile de încasare fără a fi trecut numele acestuia, fiind indicate firmele din Bucureşti ca plătitoare.
Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la 1256/2000.
Pe baza probelor administrate şi analizate Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 185 din 21 iunie 2001, l-a condamnat pe inculpat (după schimbarea încadrării juridice din infracţiune de fals, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) în 5 infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., şi din infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)) la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 5 pedepse de câte un an închisoare, pentru 5 infracţiuni de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., dispunând în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a acestei pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dedus în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), reţinerea de 24 ore (27 iunie 2000) a inculpatului s-a constatat în baza art. 346 C. proc. pen., că prejudiciul cauzat părţii civile SC P. SA a fost recuperat.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat în totalitate, facturile fiscale: nr. 39, 5941 din 31 august 1999 emise de E.I.I. SRL Bucureşti, nr. 4832643 din 31 august 1999 a SC M.I. SRL Bucureşti, nr. 4832644 din 31 august 1999 emisă de aceeaşi unitate, nr. 4422865 din 27 septembrie 1999 emisă de SC P.C.I. SRL şi nr. 7917719 din 30 noiembrie 1999 emis de SC C.N.I. SRL Internaţional Bucureşti, contractele nr. 144 din 27 iulie 1999 încheiat între SC E.I.I. SRL Bucureşti şi SC P. SA Predeal, nr. 801 din 30 august 1999 încheiat între SC M.I. SRL şi SC P. SA Predeal, nr. 0788 din 27 septembrie 1999 încheiat între SC P.C.I. SRL şi SC P. SA Bucureşti şi SC P. SA Predeal, precum şi a chitanţelor cu nr. 4026090/1999 emisă de SC E.I. SRL Bucureşti, nr. 5200753/1999 şi 15200754/1999 emise de SC M.I. SRL Bucureşti, nr. 3412015/1999 emisă de SC P.C.I. SRL Bucureşti, nr. 2136577/1999, emisă de SC C.N.I. SRL Bucureşti.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.700.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale nr. 185 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul D.Şt.D.
În această fază a procesului s-a formulat cerere de strămutare a judecării cauzei, cererea fiind admisă de Curtea Supremă de Justiţie care a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Braşov, la Curtea de Apel Galaţi.
În consecinţă, prin încheierea de şedinţă din 1 februarie 2002, Curtea de Apel Braşov, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea apelurilor.
Analizând motivele din apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul D.Şt.D., Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 200 din 29 aprilie 2002, a admis cele două apeluri şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv la Tribunalul Galaţi.
În motivarea deciziei de casare, Curtea a apreciat că hotărârea penală nr. 185/2001 a Tribunalului Braşov nu a fost motivată, încălcându-se dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., că nu s-a răspuns la apărările formulate de inculpat, că în mod greşit au fost reţinute 5 infracţiuni de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. şi, în fine, că nu au fost clarificate aspecte esenţiale, legate de încadrarea juridică a faptelor.
S-a dat îndrumarea că instanţa de fond să reanalizeze probele existente în cauză şi eventual să administreze şi alte probe.
În rejudecare, pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată la nr. 2198 din 27 august 2002 şi s-a pronunţat sentinţa penală nr. 442 din 18 septembrie 2003 (sus-menţionată), reţinându-se pe baza probelor administrate că, în adevăr, în luna iulie 1999, inculpatul D.Şt.D. a fost numit director al SC P. SA jud. Braşov, şi încă de la numire a început să-şi desfăşoare activitatea în mod defectuos şi abuziv.
Astfel, inculpatul a dat dispoziţie şi a încasat de la caseria societăţii diferite sume de bani, atât personal, cât şi prin intermediul martorilor M.A. şi P.E., angajaţi ai societăţii.
Inculpatul nu a justificat imediat sumele de bani luate, care s-au ridicat la circa 120 milioane, iar la insistenţele serviciului de contabilitate a prezentat trei contracte încheiate fictiv cu unele societăţi comerciale din Bucureşti, care în realitate nu existau, contracte ce au fost concepute şi semnate de către inculpat.
În urma efectuării unor controale financiar – contabile în luna decembrie 1999, pentru a nu fi depistat, inculpatul a înmânat suma de 114 milioane lei martorei P.F., pentru a fi depus la contabilitate, astfel încât să nu apară în evidenţele contabile lipsa banilor.
Totodată, inculpatul D.Şt.D. a dat dispoziţie să se întocmească facturi fiscale prin care să se ateste că suma de bani a fost primită de la cele trei societăţi din Bucureşti, care în realitate însă erau fictive. Chitanţele fiscale întocmite au fost folosite şi depuse de inculpat la caseria societăţii P. SA.
Reţinând această situaţie de fapt, instanţa a apreciat că, în drept, faptele comise de inculpat constituie infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 1 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), motiv pentru care a dispus, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din dispoziţiile art. 2151 alin. (1) şi (2) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 290 C. pen. şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul D.Şt.D.
În apelul parchetului se invocă nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei sub aspectul încadrării juridice, a individualizării pedepsei şi a măsurii confiscării.
În dezvoltarea acestor motive se arată, în esenţă, că, în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 şi art. 291 C. pen., iar pedeapsa pentru infracţiunea de delapidare a fost injust individualizată, fiind prea mică în raport de gravitatea faptei şi de persoana inculpatului, care a avut o atitudine constant nesinceră.
De asemenea, s-a susţinut că sentinţa este nelegală şi în ceea ce priveşte confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000.000 lei conform art. 118 lit. d) C. pen., deoarece i s-a creat inculpatului o situaţie mai grea, în propria cale de atac, încălcându-se principiul „non reformaţio in pejus".
Inculpatul, la rândul său critică sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând nevinovăţia sa şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul susţine, în esenţă, că instanţa nu a răspuns la apărările sale, iar vinovăţia sa pentru faptele pentru care a fost condamnat nu a fost dovedită, fiind reţinută de instanţă pe baza unor probe contradictorii.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 545/ A din 4 octombrie 2004, a admis, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpatul D.Şt.D., împotriva sentinţei penale nr. 442 din 18 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 2198/P/2002.
Desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 442 din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
Înlătură din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind condamnarea inculpatului şi dispoziţia conform căreia în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpat suma de 5.000.000 lei.
Prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpatul D.Şt.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare, cu pedeapsa de un an închisoare şi dispune ca inculpatul D.Şt.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 4 ani.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă durata reţinerii de 24 ore din data de 27 iunie 2000.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv:
- pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP):
- pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Constată graţiată integral şi condiţionat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Potrivit art. 82 C. pen., stabileşte pentru pedeapsa de 2 ani închisoare un termen de încercare de 4 ani şi pentru pedeapsa de un an închisoare un termen de încercare de 3 ani.
Conform art. 359 C. proc. pen., se atrage atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen., şi a art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Inculpatul D.Şt.D., nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel, respectiv a cerut a se vedea că nu sunt probe suficiente şi certe cu privire la vinovăţia sa, condiţii în care se impune achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fie, să se caseze hotărârile date, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, pentru suplimentarea probelor.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi probele administrate, în raport de criticile aduse de inculpat, precum şi din oficiu se constată că, acestea, au fost evaluate corect de către instanţa de apel şi care a pronunţat, hotărârea atacată, prin prezentul recurs.
Corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului cu privire la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, de către Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 545/ A din 4 octombrie 2004, aceasta fundamentându-se pe probe temeinice şi necontradictorii. Acestea nu sunt nici insuficiente, după cum susţine recurentul.
Nu e nici un dubiu şi după verificări detaliate ale apărărilor formulate de inculpat, de asemenea, nu se poate vorbi de nici un fel de „răzbunări din partea colegilor", sau de „influenţe din afara domeniului de activitate prestată de acesta". Nu pot fi primite aceste apărări, atâta vreme cât, imediat după data de numire în funcţia de director general la SA P. SA (de la 15 iulie 1999) inculpatul şi-a început defectuos activitatea şi discreţionar.
Astfel, au fost apreciate dispoziţiile date de recurent, de a încasa de la caseria societăţii, al cărui director fusese de curând numit, diferite sume de bani în perioada august – septembrie 1999.
Inculpatul în aceste împrejurări, fie, personal, fie, prin mijlocirea martorilor M.A. şi P.E. (angajaţi ai societăţii) şi-a însuşit fără drept din banii acesteia, suma totală de 117 milioane lei, cu titlu de avans şi pe care i-a folosit în scop personal.
Apoi, ce dubiu mai poate fi, asupra acestor fapte, efectiv desfăşurate de făptuitor şi nu „înscenate", atunci când, tot el, pentru a acoperi fictiv în contabilitatea societăţii, sumele însuşite fără titlu legal, încheie diferite acte juridice în numele şi pe seama SC P. SA respectiv 4 facturi şi chitanţe fiscale false.
În continuare, tot inculpatul este cel ce înmânează, martorei Ş.M. (salariat al societăţii) actele false indicate mai sus, cu precizarea că, „în acest mod justifică sumele de bani luate din contabilitate cu titlu de avans, pentru el şi martorii M.A. şi P.E.".
Deci, acestea fiind faptele întreprinse de inculpatul recurent şi încadrarea juridică dată de către instanţa de apel (prin Decizia atacată), este cea legală şi pe deplin întemeiat a fost corectată în sensul reţinerii în concurs real doar, a infracţiunilor de, delapidare, prevăzute şi pedepsite de art. 2151 alin. (1) în formă continuată deci şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dar şi al art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. Este locul să subliniem că această infracţiune, include şi uzul de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., motiv pentru care, pe deplin justificat şi legal s-a înlăturat cea de a 3-a infracţiune, eronat reţinută de instanţa de fond.
În raport de cele analizate, recursul declarat urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat şi să se menţină hotărârea atacată ca temeinică şi legală.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a inculpatului, urmează a fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Şt.D. împotriva deciziei penale nr. 545/ A din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1887/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1893/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
