ICCJ. Decizia nr. 1886/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1886/2005
Dosar nr. 910/2005
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 682 din 4 noiembrie 2004, condamnă pe inculpatul E.S. la 4 ani şi 6 luni de închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71 din acelaşi cod.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 11 iunie 2004 la zi.
El este obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa reţine că, în ziua de 11 iunie 2004, pe la ora 17,00, inculpatul, aflat în municipiul Constanţa, pătrunde în locuinţa lui C.E.D. din acelaşi municipiu, str. Milescu, în scopul sustragerii unor bunuri.
Prins de către proprietarul apartamentului, inculpatul îl ameninţă cu un cuţit de vânătoare.
Între timp, la locul faptei au venit poliţiştii, care l-au imobilizat pe inculpat.
Inculpatul declară apel, cerând schimbarea încadrării juridice în tentativă de furt şi reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 18/ P din 21 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat, apelul şi îl obligă pe apelant la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
El este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce, în continuare, detenţia preventivă.
Inculpatul declară recurs, reiterând cererea din apel.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător.
În mod constant, partea vătămată declară că, pentru a-şi asigura scăparea, făptuitorul l-a ameninţat cu un cuţit vânătoresc, obiect găsit, de poliţie, la locul faptei, încât, legal şi temeinic, fapta inculpatului a fost încadrată în tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi nu în tentativă la infracţiunea de furt.
De asemenea, prima instanţă a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului, ţinând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu sunt temeiuri ca această pedeapsă să fie redusă.
Pentru fapte similare, inculpatul a mai fost condamnat, la 4 (patru) ani.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.S. împotriva deciziei penale nr. 18/ P din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 iunie 2004 la 18 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1884/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175, 176... | ICCJ. Decizia nr. 1887/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
