ICCJ. Decizia nr. 1902/2005. Penal
| Comentarii |
|
Condamnatul G.G.F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 206 din 3 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1176/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2705 din 19 mai 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a) - c) și alin. (3), art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.
în motivarea cererii a arătat că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, iar dovada nevinovăției o poate face cu martori și alte mijloace de probă.
De asemenea, condamnatul a contestat conținutul declarațiilor sale și a susținut că au fost scrise de anchetatori și nu a cunoscut conținutul lor pentru că nu știe carte.
Prin sentința penală nr. 281 din 8 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr. 1652/2004, s-a respins cererea de revizuire cu motivarea că aspectele invocate de condamnat nu se regăsesc printre motivele de revizuire reglementate limitativ de art. 394 C. proc. pen.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul G.G.F., care a făcut aceleași susțineri ca și în fața instanței de fond și anume a contestat că este autorul faptei și că există vinovăție în cauză.
în memoriul scris a susținut totodată, că pedeapsa de 17 ani, care i-a fost aplicată prin hotărârea supusă revizuirii, este excesivă. A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr. 11/ A din 20 ianuarie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient reiterând motivele invocate la cele două instanțe anterioare.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că, în cauză, nu este incident nici un motiv de revizuire dintre cele expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Nu au fost nici alte temeiuri care au fost luate în considerare din oficiu, recursul condamnatului G.G.F. a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1928/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1923/2005. Penal → |
|---|
