ICCJ. Decizia nr. 1923/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 284 din 9 noiembrie 2004, Tribunalul Teleorman a hotărât următoarele:
în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., inculpatul minor G.S.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
în baza art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul minor să execute pedeapsa cea mai grea, 8 ani închisoare.
în temeiul art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 210 C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., inculpatul minor N.C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
în temeiul art. 174 și art. 175 lit. c) și h) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul minor să execute pedeapsa cea mai grea, 9 ani închisoare.
Li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpului delict, o bară metalică striată cu lungimea de 64 cm, iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 380 Euro și 300.000 lei, dobândite prin săvârșirea infracțiunilor.
S-a dedus starea de arest preventiv a inculpatului minor G.S.A. de la 12 decembrie 2003 la zi, iar a inculpatului minor N.C.M. de la 16 decembrie 2003 la zi.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților minori.
De asemenea, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cunoscând că bunica sa M.I. a lucrat în Serbia și că deținea o sumă importantă în valută, inculpatul minor N.C.M. i-a propus inculpatului minor G.S.A. să sustragă împreună banii, chiar în condițiile în care va trebui să o imobilizeze pe aceasta.
Astfel, în noaptea de 2 decembrie 2003, în jurul orei 1,00, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința victimei din comuna Troianul, jud. Teleorman, unde conform planului, inculpatul minor G.S.A. s-a culcat într-un șopron, iar inculpatul N.C.M. în grajdul în care victima avea animale.
în dimineața zilei de 3 decembrie 2003, în jurul orei 7,30, când victima M.I. a intrat în grajd pentru a da de mâncare la animale, a fost lovită, de nepotul ei, cu o sticlă în cap, apoi pentru că aceasta a început să țipe, inculpatul minor a lovit-o cu pumnul în față, doborând-o la pământ.
Inculpatul G.S.A. auzind țipetele victimei și cunoscând ce se petrece în grajd, a luat o bară metalică și a lovit victima cu aceasta de mai multe ori.
în urma agresiunii victima a decedat.
Pentru a-și pune planul în practică, inculpații au intrat în casă de unde au sustras suma de 380 Euro și 300.000 lei și apoi au plecat în stațiunea Predeal să se distreze.
împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel inculpații, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepselor ce le-au fost aplicate.
Prin decizia penală nr. 17 din 13 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, motivând că tribunalul a ținut cont la individualizarea pedepselor de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nemulțumiți de soluția instanței de apel, inculpații minori G.S.A. și N.C.M. a atacat-o cu recurs, solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, ținându-se cont de împrejurările reale și circumstanțele personale: minori și necunoscuți cu antecedente penale.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ.
Astfel, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptelor, consecința acestora, suprimarea vieții bunicii inculpatului minor N.C.M., precum și caracterul premeditat al infracțiunilor, cei doi plănuind în amănunt desfășurarea activității infracționale, inclusiv recurgerea la violență.
Nici circumstanțele personale ale celor doi inculpați minori nu pledează pentru reducerea pedepselor, anchetele sociale întocmite în cauză reliefând o predispoziție a celor doi pentru fapte antisociale, iar comportamentul lor după săvârșirea infracțiunilor confirmă faptul că au acționat cu sânge rece.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1842/2005. Penal → |
|---|
