ICCJ. Decizia nr. 1928/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 615 din 11 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3185/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.I.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 9 aprilie 2003 - 13 aprilie 2003.
Cheltuielile judiciare s-a stabilit o rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.I.R., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a reținut că, în ziua de 21 februarie 2003, lucrători din cadrul B.S.I.J., aflați în misiune ordonată pe str. Drumul Taberei sector 6, au observat în zona imobilului TD, două persoane de sex masculin care încercau să ia legătura cu alte persoane din zonă, Procedându-se la oprirea și legitimarea acestora, au fost identificați numiții I.R.C. și F.I.R.
S-a mai reținut în actul de inculpare că cei doi au declarat că se aflau în zonă pentru a se întâlni cu o persoană de sex feminin, căreia urmau să-i comercializeze droguri.
S-a procedat la verificarea zonei, iar lângă o bancă aflată în imediata apropiere a făptuitorilor, într-o folie argintie, s-au găsit 6 doze ce conțineau un praf maroniu.
Din raportul de expertiza tehnico-științifică nr. 361896 din 7 martie 2003 a rezultat ca proba înaintată în cauza privind pe F.I.R. și I.R.C. conține 0,14 gr heroină.
în cursul urmăririi penale, în baza art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.R.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, apreciindu-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de depistare, depozițiile martorilor P.C. și I.R.C., coroborate cu declarațiile inculpatului F.I.R., tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul F.I.R. împreună cu martorii I.R.C. și P.C.A. au decis să facă o mică "farsă" unei tinere, în sensul că urmau să-i vândă droguri, care în realitate erau biluțe confecționate din cafea Capuccino.
în realizarea hotărârii luate, cei trei au cumpărat o pungă de cafea Capuccino, din care au făcut 5 biluțe, pe care le-au introdus într-o folie de plastic, inculpatul F.I.R. și martorul I.R.C. mergând în zona Drumul Taberei pentru a se întâlni cu acea tânără.
în momentul reținerii celor doi, de către lucrătorii jandarmeriei, aceștia au precizat că se aflau în zonă, pentru a "comercializa droguri" detaliind însă modalitatea în care au confecționat bilele pe care urmau să le prezinte ca fiind droguri (conform celor consemnate în procesul-verbal încheiat de organele de poliție aflat la fila 8 din dosarul de urmărire penală).
în același proces-verbal întocmit la orele 19,30 s-a menționat că s-a procedat la verificarea amănunțită a zonei și lângă o bancă, într-o hârtie de plastic, au fost descoperite 6 doze, biluțe în care se afla un praf de culoare alb-maro ce părea a fi heroină.
în partea finală a procesului verbal s-a consemnat că nu au mai fost găsite sau ridicate alte bunuri de la făptuitori.
în procesul verbal încheiat în aceeași zi, de 21 februarie 2003, la orele 22,30, deci la interval de aproximativ 3 ore de la momentul în care au fost depistați inculpatul F.I.R. și martorul Ionică s-a consemnat că s-a procedat "la predarea celor doi suspecți împreună cu cele 6 doze găsite asupra lor".
în procesul-verbal întocmit la 21 februarie 2003 (fără a fi consemnată ora) s-a menționat că s-a procedat la ambalarea și sigilarea unui număr de 6 biluțe cu un conținut maro și a unei folii argintii de formă neregulată, descoperite în ziua de 21 februarie 2003 asupra numiților F.I.R. și I.R.C.
Din depoziția martorului asistent P.I. a rezultat că sigilarea pliculețelor s-a făcut la sediul Poliției, acestea fiind în număr de 4, sub formă de biluțe de culoare maro, anterior acestei operații ele fiind expuse pe masa poliției, nefiind ambalate. Martorul a mai precizat că din spusele polițiștilor a tras concluzia că biluțele conțineau droguri.
Din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că nu a rezultat vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, instanța a reținut că între momentul verificării zonei, potrivit consemnărilor aflate în procesul verbal, ridicarea foliei de plastic, conținând biluțele cu praf maroniu și momentul predării acestora polițistului de la secția 22 Poliție, a trecut un interval de timp de circa 3 ore, fără ca organul de cercetare penală să respecte dispozițiile art. 107 C. proc. pen., care statuează, în mod expres, modalitatea în care trebuie păstrate obiectele ce constituie mijloace materiale de probă, după ridicarea lor impunându-se a fi etichetate și sigilate, în speță, acest lucru făcându-se la aproximativ 3 ore de la ridicarea lor.
S-a mai reținut că și în ceea ce privește numărul biluțelor ridicate, respectiv predate, există urmă de îndoială, în raport consemnându-se ridicarea unui număr de 6 biluțe, inculpatul susținând că a confecționat un număr de 5 biluțe, iar martorul asistent vorbind de 4 doze văzute pe masa poliției.
Toate aceste inadvertențe existente în actele administrate în faza de urmărire penală vizând modalitatea în care au fost ridicate mijloacele materiale de probă, timpul scurs de la predarea lor, fără a fi sigilate, faptul că procesul verbal de sigilare nu are înserată ora când s-a făcut operațiunea, precum și concluziile raportului de expertiză tehnico-științifică din care a rezultat descrierea probelor prezentate, două de culoare cafenie, două de culoare bej și două de culoare alb-gri, descriere ce este complet diferită de inserările din procesul verbal de constatare a infracțiunii ce fac trimitere la un "praf de culoare alb-maro" au determinat prima instanță să aprecieze că în cauză nu a rezultat în nici un mod că inculpatul ar fi comis o faptă de natură penală, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 677/ A din 16 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2655/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București care a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., considerând că soluția de achitare a inculpatului F.I.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este rezultatul unei grave erori de fapt.
în esență, parchetul a susținut că procesul-verbal, încheiat de lucrătorii brigăzii speciale de intervenție a Jandarmeriei Române, întrunește elementele de formă cerute de art. 90 - art. 91 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, potrivit art. 89 C. proc. pen., trebuie admis ca mijloc de probă.
în opinia parchetului acest proces-verbal ar face dovada suficientă că inculpatul a săvârșit fapte pentru care a fost dedus judecății și, în consecință, soluțiile criticate sunt nelegale și netemeinice.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, când și din oficiu cauza, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. pen., "obiectele se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și celor care asistă, pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează.
Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii".
în mod corect a reținut prima instanță că, modalitatea în care au procedat organele de constatare aparținând Batalionului 5 Special de intervenție Jandarmi, în sensul că au ridicat de la locul în care a fost depistat inculpatul, o folie argintie în care se aflau 6 doze conținând un praf de culoare alb-maro ce părea a fi heroină, fără a le prezenta inculpatului, fără a fi însemnate spre neschimbare și fără a fi etichetate și sigilate, au încălcat dispozițiile art. 107 C. proc. pen., ce conțin în alin. (1) și (2) prevederi exprese cu privire la procedura de identificare și păstrare a obiectelor găsite.
încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 107 C. proc. pen., atrage o serioasă îndoială asupra veridicității celor cuprinse în procesul verbal întocmit la data de 21 februarie 2003 de secția 22 Poliție, Biroul judiciar, procedura instituită în art. 107 C. proc. pen., constituind garanția respectării drepturilor procesuale ale inculpatului, iar nerespectarea procedurii constituind o cauză de nulitate a actului procesual, în sensul art. 197 alin. (1) C. proc. pen.
Față de declarația dată în faza cercetării judecătorești de martorul asistent P.I.G., conform căreia dozele se aflau desfăcute pe masa polițiștilor, nefiind ambalate, coroborată cu conținutul procesului verbal întocmit la data de 21 februarie 2003, orele 22,30, din care rezultă că predarea făptuitorilor și a substanțelor descoperite în zonă s-a făcut după aproximativ 3 ore de la depistarea acestora, înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 107 C. proc. pen., ceea ce creează o îndoială cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului.
Conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea inculpatului chiar dacă constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc. pen. "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".
Prezumția de nevinovăție a fost ridicată la rang de principiu; în art. 52C. proc. pen., fiind stipulat că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă".
Aceste dispoziții legale corespund exigențelor cerute de art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".
Așa cum rezultă din reglementările invocate, prezumția de nevinovăție poartă și asupra sarcinii probei, aceasta revenind, de regulă, Ministerului Public, îndoiala profitând persoanei acuzate.
Față de împrejurarea că răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție, orice îndoială fiind interpretată în favoarea inculpatului, in dubio pro reo, se constată că această prezumție nu a fost înlăturată cu privire la inculpatul F.I.R., întrucât nu s-a făcut dovada săvârșirii de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
în condițiile în care din materialul probator nu rezultă că inculpatul F.I.R. ar fi modificat ulterior conținutul așa-ziselor doze, este inexplicabil de ce aceleași elemente de fapt conduc la scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorului, martor I.R.C. și la trimiterea în judecată a inculpatului, deși aceștia au participat la săvârșirea uneia din aceleași fapte.
în legătură cu forța probatorie a procesului-verbal trebuie observat că fapta pentru care inculpatul a fost dedus judecății se probează prin rezultatul examinării toxicologice a substanțelor ridicate de la făptuitor, rezultat care poate fi luat în considerare doar dacă sunt respectate condițiile cerute de lege privind ridicarea, identificarea și sigilarea acestor substanțe, în condițiile art. 107 C. proc. pen.
Din actele aflate la dosar rezultă însă că, așa zisele doze au rămas în custodia organului de cercetare penală, timp de mai multe ore, iar procedurile impuse de art. 107 C. proc. pen., au fost efectuate în alt loc decât cel în care acestea au fost descoperite.
Un alt element inexplicabil este acela că în procesul-verbal, apreciat drept principal mijloc de probă de către parchet în motivele de recurs, se menționează ridicarea a 6 doze ce conțin un praf de culoare alb-maro, iar Laboratorului de analize fizico-chimice droguri îi sunt prezentate 3 probe destincte, una cu substanțe pulverulente de culoare cafenie, alta cu substanțe de culoare bej și alta cu substanțe de culoare alb-gri.
Dacă procesul-verbal inițial este corect înseamnă că probele prezentate spre analiză au fost substituite după găsirea lor și, în consecință sunt aplicabile dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal. Prin urmare, nu se poate dispune condamnarea persoanei acuzate, în lipsa unor probe care să releve fără putință de tăgadă vinovăția acesteia, respectiv că a săvârșit o infracțiune.
înalta Curte constată însă că temeiul achitării inculpatului este greșit, deoarece o faptă în materialitatea ei a existat așa cum de altfel au recunoscut atât inculpatul, cât și martorul I.R.C., însă aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, lipsind obiectul material al acesteia, droguri, cei doi susținând constant că au confecționat doze conținând capuccino, pe care intenționau să le vândă drept heroină unei persoane de sex feminin.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 677/ A din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul F.I.R., va casa decizia penală atacată, și, în parte, sentința penală nr. 615 din 11 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, în rejudecare: va modifica temeiul de drept al achitării inculpatului F.I.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 din dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 615 din 11 mai 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului F.I.R., în sumă de 400.000 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1902/2005. Penal → |
|---|
