ICCJ. Decizia nr. 1944/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1188 din 24 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererile formulate de inculpații B.N. și B.P.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor ca neîntemeiate.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 24 aprilie 2003 până la 24 septembrie 2004, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.P.I. la 7 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2793 din 18 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București și 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2524 din 24 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2793 din 18 octombrie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în pedepsele componente de 2 ani închisoare și un an și 6 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.
în baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2524 din 24 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, inculpatul B.P.I. având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
A dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în cauză, inculpatul B.P.I., având de executat în final pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 24 aprilie 2003 până la 24 septembrie 2004, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.D.G. la 76 zile închisoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în ziua de 21 aprilie 2003, inculpații s-au deplasat în curtea Școlii generale Marin Sorescu unde inculpatul B.P.I. a propus celorlalți doi inculpați să smulgă de la gâtul minorei C.R., telefonul mobil. Cum inculpatul C.D.G. nu a fost de acord cu săvârșirea acestei fapte, B.P.I. a început s-o țină de vorbă pe minoră, distrăgându-i atenția, B.N. punând în aplicare intenția sustragerii prin violență.
Imediat au fugit, au vândut telefonul martorului B.A. care n-a cunoscut proveniența acestuia și au împărțit banii, oferindu-i și lui C.D.G. 180.000 lei ca preț al tăcerii.
Deși inculpatul B.P.I. nu a recunoscut vreo participare la eveniment, din declarația coinculpatului B. (inițial), ale procesului-verbal, dar mai ales ale coinculpatului C.D.G. și ale martorilor; C.L., B.N., S.A., M.V., G.M., H.H. și B.A., a rezultat fără dubiu participare, forma acesteia pentru fiecare, precum și vinovăția acestora.
La individualizarea pedepselor, instanța, care a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care i-a condamnat, gradul de participare și vinovăție, poziția procesuală față de cele întâmplate, precum și de gravitatea faptei petrecută în curtea unei școli, în prezența mai multor persoane, asupra unei minore.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 971, pronunțată la data de 15 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 4066/2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1188 din 24 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2973/2003.
A desființat parțial sentința penală sus-menționată, și în fond:
- a dedus prevenția inculpatului B.P.I. de la 17 august 2000 la 12 septembrie 2000;
- a obligat pe inculpatul C.D.G. în solidar cu inculpații B.P.I. și B.N. la 180.000 lei;
- a înlăturat obligarea inculpatului C.D.G. în solidar cu inculpații B.P.I. și B.N. la 4.000.000 lei;
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.P.I. și B.N. împotriva aceleiași sentințe penale.
A obligat pe inculpatul B.P.I. la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, pe inculpatul B.N. la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariul avocatului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 400.000 lei pentru inculpatul C.D.G. se suportă din fondul Ministerului Justiției.
A computat prevenția inculpatului B.P.I. de la 23 aprilie 2003 și a inculpatului B.N. de la 24 aprilie 2003 la zi și a menținut starea de arest a acestora.
în considerente s-au exprimat argumentele pentru care s-a corectat deducerea prevenției pentru inculpatul B.P.I. și obligarea fiecărui inculpat la despăgubiri.
împotriva acestei hotărâri, inculpații B.P.I. și B.N. au declarat recurs.
Inculpatul B.P.I. a criticat hotărârea sub aspectul menținerii condamnării fundamentată pe o greșită încadrare juridică a faptei (art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) și în al doilea caz pentru greșita individualizare a pedepsei a cărei reducere a cerut-o și ca urmare a schimbării încadrării juridice într-o infracțiune mai ușoară [(art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
Inculpatul recurent B.N. a solicitat, ca urmare a admiterii recursului, reținerea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei, corespunzător cu datele concrete care atestă exact gradul de pericol social al său [(art. 3859pct. 14 alin. (1) C. proc. pen.)].
înalta Curte de Casație și justiție examinând sentința și decizia, în raport de criticile aduse și solicitările exprimate, verificând probele dosarului și în lumina dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că ambele recursuri și sub toate aspectele sunt nefondate.
Din punct de vedere al asigurării apărării, avocații au avut în faza de cercetare judecătorească și judecată apărători diferiți, aleși sau din oficiu, deci chiar dacă au interese contrare, dreptul lor la apărare nu a fost lezat.
Reținerea situației de fapt s-a făcut cu exactitate de către instanța de fond, care a înlăturat declarația inculpatului B.P.I., necoroborată cu celelalte probe. Revenirile de moment ale inculpatului B.N. sau C.D.G., ale unor martori sunt explicabile prin interesul pro cauza puternic pe care îl aveau în încercarea de a-și diminua, fiecare, răspunderea penală.
Aceasta având în vedere că la primele declarații, luate fără timp de gândire și punere de acord, când amintirile sunt cel mai proaspete, toți au descris situația de fapt reținută.
Astfel fiind, evident, încadrarea juridică este corectă, inculpatul B.P.I. având primul ideea, propunând-o celorlalți și apoi, participând efectiv la realizarea ei prin distragerea atenției părții vătămate.
Sub aspectul individualizării pedepsei, de asemenea, instanța s-a orientat corect în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și diferit după gradul de participare și profilul fiecăruia dintre cei acuzați.
Față de toate aceste împrejurări, înalta Curte consideră că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenții au fost obligați, diferențiat, ca sumă, la plata cheltuielilor judiciare către stat, inculpatul B.P.I. a avut avocat ales [(art. 192 alin. (2) C. proc. pen.)].
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1948/2005. Penal → |
|---|
