ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 4 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1225/P/2004 al Curții de Apel Constanța, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților F.G. și C.I., trimiși în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în condițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.
în motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și avându-se în vedere și starea de pericol social creată prin atingerea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limita de pedeapsă prevăzută de lege care este mai mare de 4 ani se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații F.G. și C.I., pe care au criticat-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, solicitând revocarea acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatele de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursurile declarate de inculpați raportat la cele mai sus-menționate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, și anume cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit a hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestora pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
în consecință, pentru considerentele arătate, s-a constatat că recursurile declarate de cei doi inculpați, au fost nefondate și a fost respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1812/2005. Penal → |
|---|
