ICCJ. Decizia nr. 1866/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 982 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Timiș a admis cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus anularea sentinței penale nr. 460 din 31 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 4034 din 19 mai 2004.
în baza art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 21 din Legea nr. 296/2001 s-a respins cererea biroului penal din cadrul Tribunalului Timiș, privind constatarea prescripției executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26 din 13 martie 1991 a Tribunalului Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut:
La data de 3 decembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a cerut revizuirea sentinței penale nr. 460/2004 motivat de faptul că, în mod greșit s-a admis cererea de constatare a prescripției pedepsei de 8 ani închisoare, în condițiile în care se solicitase extrădarea inculpatului din S.U.A. unde se afla, solicitare ce a întrerupt cursul prescripției.
Biroul penal din cadrul Tribunalului Timiș, a solicitat constatarea prescripției executării pedepsei menționate, iar prin sentința penală nr. 46/2005 Tribunalul Timiș a admis cererea și s-a constatat intervenită prescripția executării pedepsei, sentința rămânând definitivă prin nerecurare. La momentul soluționării acestei cereri, nu se aflau atașate cele două dosare nr. 2136 și respectiv nr. 8232/P/2003 prin care s-a solicitat extrădarea inculpatului pentru executarea pedepsei de 8 ani închisoare la care a fost condamnat.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de parchet atâta timp cât s-a împlinit termenul de prescripție privind executarea pedepsei de 8 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 35/ A din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.M.
Și împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat recurs reiterând același motiv.
Recursul este nefondat.
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că în speță incidente sunt dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.
Așa cum s-a precizat, M.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 183 C. pen. Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., în cazul pedepselor sub 15 ani, termenul de prescripție a executării pedepsei, este de 5 ani plus durata pedepsei, ceea ce înseamnă că, în speță, acest termen este de 13 ani calculat de la rămânerea definitivă a sentinței.
Ca atare, la data admiterii cererii condamnatului de constatare a prescripției executării pedepsei prin sentința penală nr. 460 din 31 mai 2004 a Tribunalului Timiș, nefiind atașate dosarele prin care s-a solicitat extrădarea condamnatului și cum prin încheierea nr. 523 din 31 iulie 2003 Tribunalul Timiș a propus Ministerului Justiției extrădarea acestuia fapt ce impunea întreruperea cursului prescripției executării pedepsei, făcea inadmisibilă cererea condamnatului de constatare a prescripției executării pedepsei de 8 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect s-a respins, apelul condamnatului și pe cale de consecință se va respinge, ca nefondat, recursul acestuia potrivit prevederilor art. 38510 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1881/2005. Penal → |
|---|
