ICCJ. Decizia nr. 1926/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 661 din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 3258/2004, în baza dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului S.V.F., pentru infracțiunea de evadare, la:
- un an închisoare.
în baza dispozițiilor art. 208 alin. (4) lit. e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:
- 4 ani închisoare.
în baza art. 39 pct. 2 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 335/2001 a Judecătoriei Satu Mare, respectiv 780 zile, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de:
- 4 ani închisoare.
în baza art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evadare, a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv, începând cu data de 5 august 2004, până la zi.
S-a luat act de declarația părții civile că nu are nici o pretenție civilă în cauză.
A obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare, în sumă de 1.000.000 lei, iar onorariul de avocatului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pe seama avocat M.D., 400.000 lei.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a fost încarcerat în Penitenciarul Satu Mare în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare și în data de 4 august 2004, fiind scos la muncă împreună cu alți deținuți în incinta gospodăriei agro-zootehnice a penitenciarului, profitând de faptul că a avut acordul plt. adj. V.G. de a ieși din incintă pentru a-i repara autoturismul care era defect, inculpatul văzând că nu este tot timpul supravegheat, având la dispoziție autoturismul reparat, întrucât este de meserie mecanic auto, a evadat, plecând cu autoturismul pe care l-a abandonat ulterior, fiind prins a doua zi, la orele 10,25 și reîncarcerat.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, solicitând reducerea pedepselor aplicate și contopirea acestora.
Prin decizia penală nr. 11/ A din 25 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și în baza dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Totodată, a dedus arestarea preventivă până la zi.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., susținând că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând a se reduce, având în vedere că s-a predat organelor penitenciarului.
Motivul invocat de recurent este nefondat.
Se constată că pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare față de gravitatea faptelor săvârșite de împrejurările în care au fost comise și de gradul sporit de pericol social al inculpatului, condamnat anterior de 6 ori, fiind recidivist.
Recursul este întemeiat pentru motivul invocat de procurorul de ședință, privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 269 alin. (3) C. pen., contopirea pedepselor și pedeapsa de executat.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se putea depăși maximul general al închisorii.
în cauză, însă, prima instanță a dispus și instanța de apel a menținut dispoziția, contopind greșit pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată în cauză pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (4), art. 209 alin. (1) lit. e) și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, din executarea căreia inculpatul a evadat, de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 335/2001 a Judecătoriei Satu Mare, respectiv 760 zile, dispunându-se ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Apoi, în baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evadare, la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, urmând să execute deci 5 ani închisoare.
Or, potrivit art. 39 alin. (3) și art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru evadare de un an închisoare, trebuia cumulată cu pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare, care se executa (din executarea căreia inculpatul a evadat), dispunându-se ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Apoi, să se constate că din această pedeapsă, inculpatul a executat de la 14 ianuarie 2004 la 5 august 2004, rămânând un rest neexecutat de 3 ani, 5 luni și 7 zile.
Acest rest de pedeapsă trebuia contopit, conform art. 39 alin. (2) C. pen., cu privire la pedeapsă în caz de recidivă, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului în cauza de față pentru infracțiunea de furt calificat (asupra autoturismului), prevăzută de art. 208 alin. (4), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunând ca să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.
Greșelile instanțelor, în sensul de mai sus, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Pentru considerentele, ce preced, urmează ca în baza art38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia atacată și în parte sentința tribunalului.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente și apoi, menținând pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evadare și de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, se va face aplicarea art. 39 alin. (3) și art. 269 alin. (3) C. pen. și în fine a art. 39 alin. (2) din același cod, conform considerentelor de mai sus și a dispozițiilor prezentei decizii.
Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, durata arestării preventive (după reîncarcerare de la 5 august 2004, la data pronunțării prezentei decizii).
Celelalte dispoziții ale sentinței parțial casate, se vor menține.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1197/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4181/2005. Penal → |
|---|
