ICCJ. Decizia nr. 2250/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 187/ P din 20 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1153/P/2004, inculpatul A.G. a fost condamnat, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 6 mai 2004, la zi.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.
în conformitate cu art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei securi, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamț.
S-a luat act că partea vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească suma de 10.495.341 lei părții civile C.A.S. Neamț, reprezentând cheltuieli de spitalizare și de transport, iar părții civile C.A.S. Iași, suma de 2.093.366 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 15.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
între inculpatul A.G. și partea vătămată G.D., consăteni, există de mai mulți ani o stare conflictuală, determinată de incidentele care au avut loc între ei și în perioada în care locuiau în același bloc, în municipiul Piatra Neamț.
Datorită acestei situații tensionate și dificultăților materiale, inculpatul s-a mutat împreună cu concubina sa Z.M. în comuna Botești, județul Neamț, în locuința părinților lui.
în seara zilei de 20 august 2003, partea vătămată G.D., însoțită de martorul N.A. s-au deplasat cu un taximetru în comuna Botești, județul Neamț, întrucât auzise că mama sa G.M. este bolnavă.
Partea vătămată a ajuns la domiciliul mamei sale, în jurul orelor 14,00, și constatând că aceasta este sănătoasă, de bucurie, a invitat-o, împreună cu fratele său G.A.F. și tatăl său G.I., să meargă la barul M. situat în apropierea casei părintești, pentru a bea câte o bere.
Pe terasa barului partea vătămată împreună cu membrii familiei sale și cu martorul N.A. au stat până s-a înserat.
La plecarea din bar, partea vătămată a fost acostată de inculpatul A.G., care fără a avea vreo discuție prealabilă cu aceasta, i-a aplicat, pe neașteptate, cu tăișul toporului pe care îl avea asupra sa, o lovitură puternică în partea stângă a capului, în urma căreia partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința.
Inculpatul i-a amenințat cu securea și i-a insultat pe cei care o însoțeau pe partea vătămată, după care a fugit.
Partea vătămată a fost transportată de urgență la Spitalul Județean Neamț și apoi la Spitalul de Urgență Sfânta Treime din Iași, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență, fiindu-i astfel salvată viața.
în urma loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit o plagă tăiată fronto-orbito-sinusală, cu fractura peretelui extern și anterior sinus maxilar stâng, fractura apofizei zigomatice, leziuni ce au necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au pus viața în primejdie.
Faptele astfel reținute au fost dovedite cu procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșele foto, certificatul medico-legal nr. 1116/2003 eliberat de S.M.L. - Piatra Neamț, foaia de observație clinică generală de la Spitalul Sfânta Treime din Iași și depozițiile martorilor N.A., G.M., G.A.F., P.L., C.N.M., R.C., C.P., I.C., coroborate cu recunoașterea parțială a inculpatului.
împotriva sentinței penale nr. 187/ F din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Neamț, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.G., care a criticat-o sub aspectul greșitei nerețineri în favoarea sa a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Inculpatul a susținut că a săvârșit fapta, fiind provocat de partea vătămată G.D. care a încercat să-l lovească cu o bâtă de baseball, iar pentru a se apăra a lovit-o cu o secure în zona capului.
în apărare și în stabilirea corectă a situației de fapt, inculpatul a solicitat în apel audierea martorilor R.G. și B.I., probă admisă de instanța de control judiciar.
Prin decizia penală nr. 60 din 8 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale nr. 187/ P din 20 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1153/P/2004, cu privire la nereținerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile la care a fost obligat.
A fost desființată în parte sentința și, în rejudecare:
Potrivit art. 20 C. pen., raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost obligat apelantul să plătească părții civile C.A.S. Neamț suma de 5.247.671 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare și de transport și părții civile C.A.S. Iași, suma de 1.046.683 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, în cotă de 1/2.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A fost menținută starea de arest a inculpatului-apelant.
S-a dedus în continuare detenția acestuia de la 20 decembrie 2004, la zi.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare către stat, care au rămas în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Bacău a reținut că, între inculpatul-apelant A.G. și partea vătămată G.D., exista de mai mulți ani o stare conflictuală.
La data de 20 august 2003, inculpatul se afla în barul M., din comuna Botești, județul Neamț, împreună cu alte persoane.
La acest bar, a venit și partea vătămată G.D. împreună cu familia sa.
Pe fondul neînțelegerilor anterioare, între părți a avut loc un conflict, în interiorul barului, după care cei doi au ieșit afară, timp în care partea vătămată s-a dus la mașină, a luat o bâtă de baseball, a revenit în fața localului și a încercat să-l lovească pe A.G.
întrucât inculpatul fusese în ziua respectivă la pădure, având asupra sa o toporișcă, a ripostat, lovind-o pe partea vătămată în zona stângă a capului, producându-i leziuni vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale și punându-i în primejdie viața.
Situația de fapt reținută de instanța de control judiciar, a rezultat din probele administrate de Tribunalul Bacău, dar și din declarațiile martorilor R.G. și B.I., audiați în apel, martori oculari, la incidentul produs între părți.
Instanța de apel a reținut că inculpatul A.G. a săvârșit fapta, sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin încercarea de a-l lovi cu o bâtă.
S-a mai reținut că activitatea infracțională a inculpatului-apelant a fost influențată și de tulburările de personalitate de tip instabil - impulsiv de care suferă, așa cum a rezultat din expertiza medico-legală psihiatrică efectuată la I.M.L. Profesor Mina Minovici București.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.G., care prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând în principal, achitarea sa pentru fapta pe care a săvârșit-o în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, cu consecințe asupra cuantumului sancțiunii aplicate.
înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Deși inculpatul a solicitat a se reține că a comis fapta în stare de legitimă apărare, înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 44 C. pen.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că, deși, partea vătămată a fost cea care, pe fondul unui conflict mai vechi, a inițiat atacul împotriva inculpatului, toate elementele conjuncturale conduc însă la ideea că riposta acestuia a fost disproporționat de mare, iar modalitatea în care a utilizat toporișca atestă că a urmărit suprimarea vieții victimei și nicidecum apărarea propriei integrități corporale ori a vieții.
Dacă ar fi urmărit exclusiv să se protejeze, inculpatul ar fi putut folosi obiectul contondent cu care era înarmat, doar pentru înlăturarea pericolului presupus, respectiv pentru dezarmarea agresorului. Or, din declarațiile martorilor B.I. și R.G. a rezultat că, partea vătămată a încercat doar să-l lovească pe inculpat, pe când acesta a lovit direct, într-o zonă vitală, cu tăișul toporului, ceea ce exclude incidența dispozițiilor art. 44 C. pen.
în cauză nu poate fi luată în discuție nici o eventuală depășire a legitimei apărări, în condițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Atacul, în condițiile în care s-a desfășurat, nu a produs inculpatului o tulburare sau temere atât de puternică, încât să justifice riposta sa. Tulburarea și emoția sub care inculpatul a acționat, determinată de provocarea venită din partea victimei, justifică doar reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recunoscută în favoarea inculpatului de instanța de apel.
Cu privire la motivul subsidiar de recurs, înalta Curte constată că, prin decizia pronunțată în apel, inculpatului i-a fost reținută circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., dându-i-se eficiența necesară, prin coborârea cuantumului pedepsei până la 6 ani închisoare, deci sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanței atenuante legale a scuzei provocării reținute în favoarea acestuia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.
Infracțiunea de omor prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, care este viața omului.
în aceste condiții este evident că atingerea scopului urmărit de legiuitor nu poate fi realizată decât printr-o politică penală de reprimare categorică a acelor manifestări violente ce vizează viața cetățeanului.
Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință, manifestările nejustificate de clemență nu ar face decât să încurajeze, la modul general, comportamentul violent și nivelul insecurității personale.
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 60 din 8 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2004 la 4 aprilie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 201/2005. Penal → |
|---|
