ICCJ. Decizia nr. 1949/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 501 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Botoșani, inculpatului minor A.I.M. i s-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 201 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., măsura educativă a libertății supravegheate ce constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea deosebită a părinților.
S-a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului și s-a atras atenția minorului asupra consecințelor comportării sale.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții vătămate suma de 10.000.000 lei daune morale, iar statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 29 august 2004, inculpatul, împreună cu B.L.C. și M.D., l-au imobilizat pe B.M.C. în vârstă de 11 ani, timp în care au întreținut pe rând raporturi sexuale orale împotriva voinței acestuia.
S-a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., și nu ale infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., așa încât s-a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen.
La individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, că a comis fapta în stare de minoritate, că a avut o poziție procesuală sinceră și provine dintr-o familie organizată, apreciindu-se că pentru reeducarea lui este suficientă aplicarea măsurii educative prevăzută de art. 103 C. pen.
în ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că se justifică suma solicitată de partea vătămată, cu titlu de daune morale, având în vedere suferința psihică și umilința la care a fost supusă partea vătămată.
împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată criticând latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului daunelor morale.
Prin decizia penală nr. 1 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Nemulțumit de hotărâre, inculpatul a declarat recurs pentru care, în termen legal, l-a înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
în motivele de recurs formulate, în scris, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale de la 10 milioane lei la o sumă sub un milion de lei, întrucât susține el, familia sa nu are posibilități materiale de plată.
în motivele prezentate oral solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen. și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Recursul este neîntemeiat.
în privința schimbării încadrării juridice, în mod evident, inculpatul este în eroare. El a fost trimis în judecată, este adevărat, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Instanța de fond însă a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., soluție menținută și în apel.
Cu privire la achitarea sa recursul urmează, de asemenea, a fi respins.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite prin: plângerea și declarațiile părții vătămate; raport medico-legal, care atestă leziuni de violență vindecabile în 3-5 zile îngrijiri medicale; declarațiile constante ale martorilor B.L.C. și M.D., coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat atât în faza de urmărire penală cât și în cea de judecată.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanțele au stabilit un cuantum rezonabil, în concordanță cu suferințele fizice și psihice la care a fost supusă partea vătămată, minor în vârstă de 11 ani, înjosit prin comportamentul aberant al inculpatului, care i-a provocat o traumă psihică majoră.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1950/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1944/2005. Penal → |
|---|
