ICCJ. Decizia nr. 199/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 199/2005
Dosar nr. 7031/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 1267 din 8 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost condamnat inculpatul S.I.V. la 3 pedepse de câte 8 ani închisoare şi câte 3 pedepse complementare, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani pentru comiterea a trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, astfel încât, inculpatul s-a dispus să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
Conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 8 ani închisoare, s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul B.A.C.B. la 3 pedepse de câte 8 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea a trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2345/2003 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepsei alături de pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul având de executat 10 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.
Conform art. 35 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală, s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
3. Inculpatul V.V. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi la o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de 420 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., prin sentinţa penală nr. 3211/2002 a Judecătoriei Medgidia şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat graţierea condiţionată de care inculpatul a beneficiat cu privire la pedeapsa de un an închisoare, aplicată conform sentinţei penale nr. 3211/2002 a Judecătoriei Medgidia pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare.
A contopit pedepsele de mai sus şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată V.R.A. şi a obligat în solidar pe inculpaţii B.A.C.B. şi S.I.V. la plata sumei de 3 milioane lei către aceasta.
S-a constatat că partea vătămată K.A. şi-a recuperat parţial prejudiciul şi a luat act că aceasta, nu se constituie parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 17 alin. (3) C. proc. pen., inculpaţii B.A.C.B. şi S.I.V. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 6.500.000 lei către partea vătămată M.R.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.I.V. a briceagului corp delict.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate, următoarea situaţie de fapt:
1. În ziua de 15 martie 2004, în jurul orelor 14,30, inculpatul S.I.V. a deposedat de un lanţ de argint de la gât, pe partea vătămată V. în timp ce călătoreau cu tramvaiul.
În acelaşi timp, inculpatul B.A.C.B. a împiedicat pe partea vătămată să se ridice de pe scaun.
2. În ziua de 21 martie 2004, în jurul orelor 15,30, partea vătămată K.A., aflându-se în staţia de metrou a fost deposedată prin violenţă şi ameninţare cu cuţitul, de un telefon mobil, întrucât partea vătămată opunea rezistenţă a intervenit şi inculpatul B.A.C.B., care i-a luat din buzunar suma de 800.000 lei.
Pentru a i se putea smulge telefonul mobil de la gât a intervenit şi inculpatul V.V., care a ameninţat-o cu cuţitul, i-a luat telefonul mobil care a rămas la inculpatul S.I.V., de unde a şi fost ridicat şi predat părţii vătămate.
3. În data de 24 martie 2004, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în staţia de metrou Piaţa Romană, partea vătămată a fost acostată de inculpatul S.I.V., care, după ce a ameninţat-o cu un cuţit, a controlat-o în buzunar şi i-a sustras telefonul mobil marca Siemens. În tot acest timp, inculpatul B.A.C.B. a ameninţat-o verbal.
Telefonul nu a fost recuperat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii, care au cerut achitarea (V.V. şi S.I.V.) prin aceia că nu sunt probe care să ateste vinovăţia lor; în subsidiar, cei doi inculpaţi au cerut reducerea pedepselor, ca de altfel şi inculpatul B.A.C.B.
Prin Decizia penală nr. 866 din 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de inculpatul V.V. şi menţinut pedeapsa de 7 ani aplicată faptei dedusă judecăţii şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după cum şi revocarea suspendării pentru pedeapsa de un an închisoare şi revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 420 zile din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare; a contopit pedeapsa de un an cu restul de 420 zile şi a dispus ca restul de 420 zile închisoare să fie la rândul lui contopit cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.I.V. şi B.A.C.B.
S-a motivat această soluţie, prin faptul că inculpatul V.V. s-a aflat într-o recidivă postcondamnatorie, când primul termen este format din mai multe condamnări, ceea ce impune, mai întâi, aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni şi apoi cele de la recidivă.
În rest, probele au dovedit fără echivoc comiterea tâlhăriilor de către inculpaţi, iar pedepsele respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii care, în principal, au susţinut că nu au comis faptele reţinute, iar în subsidiar, au cerut reducerea pedepselor prin constatarea circumstanţelor judiciare atenuante.
Criticile urmează a fi examinate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că recursurile sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Soluţia de condamnare a inculpaţilor se bazează pe un vast probatoriu administrat în cauză şi ea nu reprezintă consecinţa unei grave erori de fapt, care să conducă la achitarea aşa cum au solicitat inculpaţii.
Chiar dacă inculpaţii au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, aşa cum s-a întâmplat cu inculpaţii S.I.V. şi B.A.C.B. sau nu au recunoscut faptele comise, situaţia inculpatului V., conduitele lor rămân fără relevanţă în contextul probatoriului administrat.
Mai întâi, părţile vătămate au recunoscut din grup pe inculpaţi, semnalmentele descrise în declaraţii corespunzând celor prezentate de inculpaţi .
La recunoaşterea din grup au participat martorii B.D. şi D.F., declaraţiile lor coroborându-se şi cu celelalte probe administrate, respectiv, procesele-verbale de conducere la locul faptei şi planşele fotografice efectuate.
Mai mult, cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului S.I.V. s-a găsit asupra acestuia cuţitul de care acesta s-a folosit pentru a o ameninţa pe partea vătămată K.A., precum şi telefonul mobil sustras, procesul-verbal încheiat cu această ocazie coroborându-se cu actul prin care partea vătămată a recunoscut cuţitul cu care a fost ameninţată de acest inculpat.
Pe de altă parte, recurentul inculpat S.I.V. a recunoscut comiterea faptelor în faza urmăririi penale, revenind în faţa instanţei asupra declaraţiilor iniţiale, dar alibiul prezentat nu l-a putut dovedi.
Deşi inculpatul B.A.C.B. a afirmat că toţi inculpaţii au participat la faptele reţinute în sarcina lor, ulterior, în faţa instanţei, fără nici o justificare a revenit susţinând că inculpatul S.I.V. este nevinovat.
În acest cadru probator instanţele au reţinut corect vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor deduse judecăţii, pronunţând soluţii legale şi temeinice.
Tot astfel, sunt şi pedepsele aplicate, pedepse în limitele legale sancţionatoare cu orientare spre limita minimă legală, sau la limita minimă legală deşi, recurenţii au avut conduite procesuale nesincere şi oscilante în raport de faptele comise, iar inculpaţii B.A.C.B. şi V.V. sunt recidivişti.
Pentru aceste considerente nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe judiciare atenuante şi în consecinţă, pedepsele nu pot fi coborâte sub limita minimă legală.
Aşa fiind, criticile sunt nefondate şi în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile se vor respinge, ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate se va computa arestarea preventivă la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A.C.B., V.V. şi S.I.V. împotriva deciziei penale nr. 866 din 19 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 26 martie 2004 la 12 ianuarie 2005, pentru toţi inculpaţii.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 203/2005. Penal. Art.255 c.pen. Recurs → |
|---|
