ICCJ. Decizia nr. 1947/2005. Penal. Art. 276 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1947/2005
Dosar nr. 865/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 794 pronunţată la data de 1 noiembrie 2004, în dosarul penal nr. 124/2004 al Tribunalului Iaşi, inculpatul B.S. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., pentru infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din aceiaşi infracţiune dar fără aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi în baza art. 208 alin. (1), combinat cu 209 lit. g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi urm., pentru infracţiunea de furt calificat, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. şi s-au contopit pedepsele, inculpatul având de executat 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente B.I. şi B.R. 72.268.067 lei despăgubiri civile, către partea civilă SC T. C.F.R. şi plata cheltuielilor judiciare, către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 6 decembrie 2002, inculpatul, care trăia din vânzarea fierului vechi, a observat în apropierea staţiei C.F.R. Paşcani, că într-un canal de protecţie, sub dala de beton se află cabluri folosite la comunicaţiile de telefonie între staţiile C.F.R., ce conţineau cupru. Inculpatul a mers acasă pentru a se dota cu o secure, după care a tăiat cablu în trei părţi şi a transportat bucăţile obţinute, în apropierea unei case nefolosite, unde le-a dat foc şi a obţinut cupru, pe care ulterior l-a vândut pentru 150.000 lei.
Inculpatul a recunoscut însuşirea dar s-a apărat, în sensul că nu a ştiut ce consecinţe ar putea avea fapta sa.
Situaţia expusă a fost probată cu următoarele mijloace: sesizarea organului C.F.R., proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor V.C., B.I., B.V. şi B.C., proces verbal de reconstituire a faptei, acte, adresa R.R.S.C. şi adresa conţinând cuantumul prejudiciului, ancheta socială.
Faptele inculpatului de distrugere şi însuşire fără drept a unui cablu, ce au pus în primejdie siguranţa traficului feroviar şi au constituit o pagubă, instanţa de fond a constatat că, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen. şi 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu reţinerea stării de minoritate, conform art. 99 şi urm. C. pen.
Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 5/ MF din 13 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 6515/2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, prin care se critică reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 276 alin. (1) C. pen., precum şi individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, invocând două motive de casare, greşita încadrare juridică, prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul a cerut să fie condamnat doar pentru infracţiunea de furt şi cu multă moderaţie fiind minor, infractor primar şi părându-i rău pentru ceea ce făcuse.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând Decizia atacată şi sentinţa, în raport de criticile formulate şi de probele administrate, în lumina dispoziţiei lor legale aplicabile în cauză, constată că recursul nu este fondat.
Încadrarea juridică faptelor este corectă.
Ambele instanţe au motivat corespunzător atât prezenţa intenţiei sub formă indirectă (nu a urmărit dar a acceptat producerea rezultatului), cât şi starea de punere în pericol a siguranţei circulaţiei mijloacelor de transport feroviar (adresa nr. 10/3/33/2003 a R.C.F. Iaşi, precizând că prin distrugere şi însuşirea a 93 ml. cablu, au fost întrerupte comunicaţiile telefonice între staţiile de cale ferată, între acestea şi punctele de secţionare aflate în linie curentă, precum şi comunicaţiile R.C. între staţii şi sistemul centralizat de urmărire a circulaţiei).
Nici critica formulată cu privire la pedeapsă nu este fondată.
Gravitatea faptei, lipsa condiţiilor educaţionale în familie, împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru infracţiunea de furt (şi arestat) în alte cauze, au determinat instanţele să aplice minorului pedeapsa închisorii.
Cum în cauză nu s-au constatat nici alte motive, care să fie luate în discuţie din oficiu, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul va suporta cheltuielile judiciare către stat, aparente soluţionării recursului său, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 şi art. 192 alin. final C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 5/ MF din 13 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1916/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 195/2005. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
