ICCJ. Decizia nr. 207/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 207/2005
Dosar nr. 5444/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 963 din 27 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul S.L.M., în temeiul dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat următoarele:
Petentul S.L.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 780 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
Din referatul de anchetă socială întocmit de Consiliul local al sectorului 2 Bucureşti a rezultat că la adresa indicată de condamnat locuieşte concubina acestuia, I.M. care lucrează (cu carte de muncă) la E., electrician cu un salariu de 10 milioane, mama acesteia cu un venit de 1.463.000 lei, fratele concubinei cu o retribuţie de 3.500.000 lei, situaţia economică a familiei fiind la nivelul unui venit lunar de 18.173.000 lei.
În raport de totalitatea datelor relevate de ancheta socială, instanţa de fond a apreciat că nu există o împrejurare specială de natură a face ca executarea pedepsei închisorii să aibe consecinţe grave pentru familia sa, ceea ce să justifice o întrerupere a executării pedepsei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul care, invocând motive familiale a cerut întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 671 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat, cu motivarea că nu sunt realizate cerinţele legii pentru admiterea cererii.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul, recurs pe care nu l-a motivat în scris, dar oral a cerut întreruperea executării pedepsei pe motive de ordin familial.
Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se, însă, că hotărârile sunt conforme legii.
Prevederile art. 453 C. proc. pen., raportate la art. 455 C. proc. pen., creează cadrul juridic în care instanţele, în anumite limite, pot proceda la amânarea sau întreruperea executării pedepselor.
În cauză, recurentul condamnat a învederat situaţia materială şi financiară precară cu consecinţe grave asupra familiei sale.
Dar, din ancheta socială a rezultat realizarea unor venituri lunare ale familiei acestuia, care nu justifică existenţa unor consecinţe grave care să facă imposibilă executarea pedepsei pentru recurent, cu atât mai mult, cu cât, nici anterior începerii executării pedepsei acesta nu era încadrat în muncă.
Aşadar, în condiţiile amintite, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu putea fi admisă după cum nici recursul declarat de condamnat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., acesta se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr. 671/ A din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2005. Penal. Art.255 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 208/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
