ICCJ. Decizia nr. 1992/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 18 din 7 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 149/2002, pronunțată de Tribunalul Buzău, formulată de petentul-condamnat B.M.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt că, din ancheta socială efectuată în cauză, reiese că, deși în cererea sa a făcut referire la împrejurarea că mama petentului se află în situație grea, la adresa la care petentul a solicitat efectuarea anchetei sociale, domiciliază soția și fiica petentului care dispun de locuința proprietate personală, precum și de teren agricol și de ajutor social de la stat.
Hotărârea a fost apelată de petentul-condamnat B.M. care a reiterat, ca motive orale de apel cele învederate la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 67 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, reținând că nu se constată motive de natura celor prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care nu și-a motivat în scris sau oral recursul declarat.
Examinând hotărârile recurate se constată incidența dispozițiilor art. 38510 C. proc. pen., potrivit cărora, în cazul neprezentării motivelor de recurs scris sau oral, se pot examina și reține doar acele considerente ce se pot lua în discuție din oficiu potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
Dar în speță nu se constată astfel de motive, iar susținerile recurentului, privind greutățile materiale cu care se confruntă familia sa, nu sunt de natură să conducă la întreruperea executării pedepsei, așa cum de altfel, au reținut corect instanțele care au judecat cauza în fond și apel.
Acestea au fost considerentele pentru care potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de condamnat s-a respins, ca nefondat, și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Penal → |
|---|
