ICCJ. Decizia nr. 1980/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1407/ P din 28 octombrie 2004, Tribunalul București, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul P.C.C. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte civilă.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a șurubelniței cu mâner de culoare neagră în lungime de 35 cm.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 27 ianuarie 2004, inculpatul P.C.C. a încercat să pătrundă prin efracție în locuința părții vătămate G.C., fiind însoțit de o altă persoană care avea asupra sa cuțit și ulterior, pentru a-și asigura scăparea i-a solicitat complicelui să folosească cuțitul pentru amenințarea părții vătămate.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat achitarea.
Prin decizia penală nr. 908 din 30 noiembrie 2004, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că probele administrate au dovedit vinovăția inculpatului, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
în termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că este nevinovat, iar în subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 192 C. proc. pen.
Criticile vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., constatându-se nefondate, pentru cele ce urmează.
Recurentul inculpat nu a recunoscut fapta comisă, pretinzând că altele au fost persoanele care au comis fapta, iar pe el l-au împins, situație în care a căzut și și-a fracturat piciorul.
Susținerile acestuia nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și care-l indică, fără echivoc, ca autor al infracțiunii pe inculpat.
Astfel, inculpatul a fost surprins de partea vătămată în timp ce escaladase fereastra, încercând să intre în apartamentul acestuia.
Inculpatul a căzut în aceste împrejurări și în cădere și-a fracturat piciorul.
Inculpatul a fost imobilizat aproape de locul faptei și condus la poliție.
Aceste împrejurări au fost relatate și de martorii S.M. și G.C.A. Inculpatul a fost expertizat medico-legal, concluzionându-se că, fractura trimaleolară dreaptă, s-a produs cel mai probabil prin cădere de la o înălțime de 190-200 cm, fără a exclude și lovirea cu corp dur.
în acest context probator este, fără echivoc, dovedit că inculpatul este autorul tentativei la tâlhărie calificată pentru care corect a fost condamnat de instanțe.
în speță nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 192 C. pen.
Activitatea infracțională a constat în escaladarea și forțarea ferestrei de la locuința părții vătămate, după cum și amenințarea acesteia cu cuțitul (de către persoana ce însoțea pe inculpat).
în situația în care se realiza pătrunderea în locuința părții vătămate, violarea de domiciliu nu exista ca faptă distinctă, ea se cuprindea în tâlhăria calificată, consumată sau rămasă în formă de tentativă, după caz.
Pentru considerentele expuse criticile formulate sunt nefondate și potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă la zi.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1979/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1963/2005. Penal → |
|---|
