ICCJ. Decizia nr. 1979/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 553 din 12 octombrie 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul R.M., în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 13 lit. b) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest și dedusă prevenția de la 21 august 2004 la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului care a servit la săvârșirea faptei.
Au fost admise acțiunile civile exercitate de C.M., M.E. și Z.D., obligând inculpatul la plata către acestea a câte 30 milioane lei cu titlu de daune morale și câte 30 milioane lei daune materiale.
Inculpatul a mai fost obligat la o prestație periodică în cuantum de 800.000 lei lunar pentru minorul C.A.C., de la 21 august 2004 până la majoratul acestuia, precum și la data cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, în cursul anului 2003, victima C.G. din comuna Filipeștii de Târg, jud. Prahova, a avut relații de prietenie cu numita C.M.F., sora inculpatului R.M., deși se afla, în concubinaj, cu numita M.E., cu care avea un copil în vârstă de 4 ani.
Numita C.M.F. a plecat la muncă în Spania, unde l-a cunoscut pe cetățeanul român S.R.G., cu care a intrat în relații de concubinaj, continuate și după întoarcerea în țară.
Aflând că C.M. s-a întors în țară, la data de 21 august 2004, victima a mers la domiciliul inculpatului R.M. din Plopeni, cerându-i adresa sus-numitei.
Inculpatul a refuzat, în considerarea relației acesteia cu o altă persoană însă la insistențele victimei și-a trimis concubina să o aducă la el la domiciliu pe sora sa.
în jurul orelor 24,00, C.M. a sosit cu concubinul ei S.G.R., la domiciliul inculpatului, unde toți au consumat alcool, până în jurul orelor 5,00, timp în care C.M. i-a făcut cunoscut victimei că nu mai este posibilă o reluare a relației lor.
Victima și-a sunat ruda B.G. să vină cu autoturismul pentru a-l transporta, fapt întâmplat, în jurul orelor 6,00.
Motivat de insistențele victimei față de C.M. de a-l însoți, evenimentele s-au precipitat în sens negativ, victima devenind agresivă și violentă față de aceasta, prinzând-o de păr și încercând să o scoată din locuință.
Inculpatul a intervenit în ajutorul surorii sale, iscându-se îmbrânceli și lovituri reciproce cu victima.
Fiind dominat fizic de către victimă, inculpatul a mers în bucătărie și a luat un cuțit, cu care l-a amenințat pe C.G. pentru a-l determina să plece.
Nu a reușit și întrucât victima se manifesta în continuare agresiv, inculpatul, sub stăpânirea tulburării determinată de comportamentul violent al acesteia, a lovit-o de 3 ori cu cuțitul în piept.
Realizând gravitatea faptei, inculpatul a încercat să ia măsuri pentru transportarea victimei la spital însă până la sosirea salvării a intervenit decesul.
Din Raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului C.G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei intrapericardice consecutivă unei plăgi cardiace penetrantă transfixiantă.
Sângele victimei conținea 2,35 gr. %o alcool.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care la judecată l-a retras, precum și părțile civile C.M., mama victimei și Z.D., sora victimei, care au solicitat majorarea despăgubirilor materiale și morale.
Prin decizia penală nr. 513 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile și a luat act de retragerea apelului de către inculpat.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către părțile civile C.M. și Z.D., prima solicitând majorarea cuantumului prestației periodice pentru minorul C.A.C., aflat în îngrijirea sa, precum și acordarea daunelor morale în favoarea minorului și majorarea cuantumului despăgubirilor pretinse în nume propriu, iar cea de-a doua solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor la nivelul cerut la instanța de fond.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul părții civile C.M., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este fondat, iar recursul părții civile Z.D., întemeiat pe același caz de casare, nu este fondat.
în adevăr, așa cum rezultă din declarația părții civile C.M. dată la instanța de fond, aceasta s-a constituit parte civilă pentru suma de 100 milioane lei, din care 50 milioane lei reprezentând daune materiale, iar 50 milioane lei daune morale.
Instanța de fond a acordat, prin hotărârea criticată, 30 milioane lei daune materiale și 30 milioane lei daune morale, acestei părți civile, obligând inculpatul la plata acestora precum și la prestația periodică de 800.000 lei lunar pentru minorul C.A.C.
Ținând seama de proporția culpei victimei în cauzarea prejudiciului derivând din actele de provocare ale acesteia, instanța a determinat temeinic cuantumul despăgubirilor civile materiale și morale, cuvenite părții civile C.M., mama victimei.
Instanța însă a greșit atunci când a stabilit cuantumul prestației periodice pentru minorul C.A.C., care se impune să fie majorat la suma de 1.200.000 lei lunar, sumă ce acoperă contribuția pe care ar fi avut-o victima, tatăl copilului, la întreținerea acestuia, calculată în raport de salariul minim.
De asemenea, în raport de dispozițiile art. 17 C. proc. pen., instanța trebuia să ia în considerare, din oficiu, și prejudiciul moral suferit de minorul C.A.C. prin dispariția tatălui urmare faptei inculpatului și să acorde despăgubirile morale care se impuneau.
Admițând recursul părții civile C.M., reprezentantă și persoana care, în fapt, asigură creșterea, îngrijirea și educarea minorului C.A.C., Curtea va modifica, așa cum s-a arătat, cuantumul prestației periodice la care este obligat inculpatul și îl va obliga pe acesta și la plata despăgubirilor pentru daunele morale suferite de minor, constând în suferința generată de pierderea tatălui.
Recursul părții civile Z.D., sora părții vătămate, nu este fondat, instanța a stabilit corect cuantumul despăgubirilor pentru daunele, materiale și morale, suferite și pretinse, s-a avut în vedere, pe de o parte, pretențiile acesteia formulate prin declarația de constituire de parte civilă a 100 milioane lei, din care 30 milioane lei cu titlu de despăgubiri materiale și 70 milioane lei daune morale, iar, pe de altă parte, proporția culpei victimei în producerea faptului prejudiciabil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1980/2005. Penal → |
|---|
