ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 285 din 3 august 2004, Tribunalul Mureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (21) C. pen., a achitat pe inculpatul M.P., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 09 septembrie 2003 emis de Tribunalul Mureș.
S-a constatat că partea civilă M.I. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.
în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 3.925.539 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile aferente, în favoarea C.A.S. Mureș.
în baza art. 192 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 16.500.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, inculpatul M.P. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen.
în fapt s-a reținut că, la data de 6 septembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la barul G. din Mădăraș unde s-a întâlnit cu victima M.A., consumând împreună băuturi alcoolice. După plecarea victimei din bar, inculpatul a rămas și a mai consumat o sticlă de bere după care s-a îndreptat spre locuință.
La un moment dat, a apărut la poarta casei sale martora R.G., pe care inculpatul a împins-o, aceasta căzând la pământ. în momentul imediat următor a apărut și martorul R.S., care i-a reproșat inculpatului că i-a lovit concubina, încercând astfel să-l lovească pe inculpat cu pumnii.
Producându-se larmă în fața casei inculpatului, au sosit mai multe rude ale martorei Ș.G., respectiv C.M., victima M.A., aceștia au intrat în curtea casei inculpatului spărgând geamurile acesteia și cerând inculpatului să iasă afară.
Victima s-a deplasat pe terasa locuinței insistând în cererea sa, însă inculpatul i-a cerut să plece. Victima s-a retras pe terasă, iar inculpatul a ieșit afară înarmat cu un topor. Victima i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona capului, după care acesta a coborât în curte și l-a lovit pe M.A., cu toporul în cap.
în urma loviturii aplicate victima a decedat a doua zi la spital. Inculpatul, la rândul său, a fost examinat medico-legal, constatându-se că leziunile provocate de victimă necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viața.
Din raportul de autopsie medico-legală s-a constatat că moartea victimei s-a datorat fracturii craniene, produsă în modalitatea arătată mai sus.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul M.P.
în motivarea apelului parchetul arată că soluția pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului, arătându-se că în cauză nu poate fi reținută legitima apărare, ci doar dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv starea de provocare.
Inculpatul în apelul său, a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor de spitalizare și de la plata cheltuielilor judiciare acordate de prima instanță, arătând că nu este echitabil că după ce a fost achitat, sub aspect penal, să fie obligat să răspundă pentru latura civilă a cauzei.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 194/ A din 26 noiembrie 2004, a admis apelul parchetului, a schimbat în parte sentința atacată și rejudecând limitativ, a condamnat pe inculpatul M.P. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 7 septembrie 2003 până la 3 august 2004.
S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.P. împotriva aceleiași hotărâri.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.P., care a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond, înlăturarea obligării sale la plata sumei de 16.500.000 lei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv probele administrate, în cauză, se constată că s-a reținut o corectă situație de fapt, din care rezultă că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost condamnat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, după ce victima, împreună cu mai multe persoane, a pătruns în curtea locuinței inculpatului, curte care nu era împrejmuită, și a spart geamurile locuinței, cerându-i inculpatului să iasă din casă. Inculpatul a ieșit, iar victima l-a lovit cu o bucată de lemn în cap.
în această situație, inculpatul s-a reîntors în casă de unde a luat un topor, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în cap.
Pentru a fi aplicate dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., trebuia ca inculpatul să fi reacționat în momentul când a fost lovit de către victimă.
Deci, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile articolului sus-menționat.
De altfel, în cauză, nu se poate reține nici că existența disproporției dintre atac și apărare, s-a datorat unei stări de tulburare sau temere provocată de acțiunea victimei, inculpatul cunoscând pe toate părțile implicate în accident.
Ca urmare cererea de achitare nu poate fi primită.
în ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor în condițiile provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., Curtea, apreciază că instanța de apel, nu a ținut seama la individualizarea acestei pedepse de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că pedeapsa de 7 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul, apare ca fiind excesivă în raport de condițiile concrete în care s-a consumat fapta și de datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Așa fiind, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze hotărârea atacată, numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilite pentru infracțiunea de omor, cu aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și să micșoreze pedeapsa la 5 ani închisoare.
S-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani și celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1979/2005. Penal → |
|---|
