ICCJ. Decizia nr. 2056/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 664 din 7 decembrie 2004, Tribunalul Prahova, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 16 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, secția penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2404 din 4 mai 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea sa de revizuire, condamnatul B.M. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, că suma de bani găsită asupra sa nu a fost sustrasă de la partea vătămată, că a găsit-o pe drum și crezând că este a lui M.E., și-a însușit-o. în acest sens, a cerut revizuientul, audierea martorului I.A.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că revizuientul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 16 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, secția penală, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2404 din 4 mai 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se regăsesc în textul de lege amintit, și ca urmare, a respins, ca nefondată, cererea formulată de acesta.
împotriva acestei instanțe a declarat apel condamnatul reiterând motivele expuse în cererea de revizuire.
Prin decizia penală nr. 23 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.M., apreciind ca temeinică și legală hotărârea atacată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul solicitând audierea martorului propus.
Verificând actele dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 16 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, secția penală, a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția condamnatului B.M.
Faptul că revizuientul susține cum că el nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie asupra părții vătămate și că poate dovedi acest lucru cu martorul I.A., este contrazis de probatoriul administrat în cauză în faza judecării în fond a cauzei (și menținut în căile ordinare de atac).
Mai mult, condamnatul nu a negat săvârșirea faptei, recunoscând-o chiar din faza de urmărire penală, fiind nemulțumit doar de individualizarea pedepsei aplicată.
Motivele de revizuire invocate de condamnat nu pot fi încadrate în cele prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., deoarece acesta le-a cunoscut la soluționarea cauzei și ca urmare, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respins recursul declarat de acesta, ca nefondat.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2076/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2075/2005. Penal → |
|---|
