ICCJ. Decizia nr. 2020/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 618 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpata E.(B.)F. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în arest preventiv, de la 20 februarie 2003 la 18 august 2003.
Pe latură civilă, în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpata a fost obligată la plata sumei de 50.000.000 lei daune morale către partea vătămată D.P.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța de reținut următoarea situație de fapt:
în luna martie 2002, împreună cu o altă persoană inculpata E.F. a recrutat-o pe partea vătămată D.P., în vederea practicării prostituției în Turcia, promițându-i că îi facilitează obținerea pașaportului și transportul în această țară, pentru a munci în mod legal, iar ajunsă acolo a sechestrat-o într-o cameră a unui hotel și a constrâns-o să se prostitueze, inculpata însușindu-și banii obținuți.
împotriva sentinței a declarat apel inculpata, motivul invocat fiind nevinovăția sa, susținând că fapta nu există, iar în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 16/ P din 18 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Nemulțumită și de hotărârea pronunțată în apel, inculpata în termen legal a declarat recurs, reiterând aceleași motive.
Verificând hotărârile atacate în raport de criteriile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal rezultă cert vinovăția inculpatei.
Astfel, declarațiile constante ale părții vătămate D.P. se coroborează cu declarațiile martorilor D.C., D.M., D.C. și P.R., care confirmă că inculpata cu soțul ei au venit în orașul Hârșova, în luna martie 2002, și au propus martorilor D.P. și F. să meargă în Turcia să lucreze la o fabrică ce le aparține.
Inculpata le-a achitat costul și le-a obținut pașapoarte celor două surori.
Deși a negat faptul că a ieșit din țară împreună cu partea vătămată adresele nr. 242639 din 28 august 2002, emisă de P.P.F. - Vama Veche și C.A.B./C.D. - 7572 din 17 decembrie 2002 a I.G.P.F. confirmă că D.P. și D.F. au ieșit din România pe la Punctul de Frontieră Vama Veche la 3 aprilie 2002 cu un autocar al unei firme turcești, autocar în care s-a aflat și inculpata E.F.
Inculpata recunoaște că după ce au ajuns în Turcia a mers în localitatea Marmaris unde locuiește soțul ei și a închiriat două camere la Hotelul A., una pentru ea și familia sa, iar cealaltă pentru cele două surori.
Așa fiind, rezultă fără putință de tăgadă că inculpata a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, după cum se constată în mod cert din probele complet analizate și corect apreciate de către instanțe.
în ce privește pedeapsa de 5 ani aplicată, este de acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și stabilită cu luarea în considerare a pericolului social grav al faptei, cu împrejurările în care a fost săvârșită, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatei, necunoscută cu antecedente penale, căsătorit și are un copil minor.
Ca atare, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1992/2005. Penal → |
|---|
