ICCJ. Decizia nr. 2047/2005. Penal. Art. 175 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2047/2005
Dosar nr. 1119/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Maramureş, a fost condamnat inculpatul C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., după schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 C. proc. pen., în sensul completării acesteia cu dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată cu privire la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 30 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Târgu Lăpuş pe care a cumulat-o la pedeapsa aplicată în cauză, acesta urmând să execute 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 26 aprilie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 5.667.564 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, către C.A.S. Maramureş şi la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate, că în ziua de 25 martie 2004, seara, aflându-se sub influenţa consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mamei sale, victima C.M., în vârstă de 84 ani, multiple lovituri în urma cărora aceasta a decedat.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 27/ A din 27 ianuarie 2005, a respins apelul prin care inculpatul a solicitat să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există.
S-a motivat că, deşi inculpatul a susţinut în permanenţă că nu a aplicat nici o lovitură mamei sale, declaraţiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, martorii G.C., C.F. şi C.G. (preotul satului) au confirmat agresiunea inculpatului asupra mamei sale, aceasta din urmă relatându-le că inculpatul a bătut-o. Preotul C.G. împreună cu C.F. (nepotul inculpatului) au pătruns în locuinţa victimei unde au găsit-o pe aceasta dezbrăcată, confirmându-le că a fost lovită de fiul său, martorii declarând că au văzut şi urme de sânge în camera în care se afla victima. Declaraţiile acestor martori se coroborează cu declaraţia martorei C.A. care a menţionat că agresivitatea inculpatului, pe fondul consumului de alcool, asupra mamei sale se datora faptului că aceasta din urmă vânduse averea sa nepotului C.F. Totodată, declaraţiile martorilor se coroborează cu constatările cuprinse în procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice care confirmă existenţa urmelor de sânge pe podea, aşternut şi dulap şi cu constatările expertizei medico-legale care atestă că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic, iar leziunile au fost produse prin lovire cu un corp contondent, dur, şi comprimare între două planuri (lovirile au produs un politraumatism, între altele, cu ruptură de ficat şi epilpon).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen. Astfel, reiterând motivul de apel, inculpatul a susţinut că nu şi-a lovit mama, iar în subsidiar a solicitat să-i fie redusă pedeapsa.
Recursul inculpatului nu este întemeiat.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute pe baza unor probe directe, respectiv declaraţiile unor martori oculari, cum şi a expertizei medico-legale (probă ştiinţifică), toate aceste probe fiind analizate pe larg în hotărârile atacate.
Referitor la pedeapsă, se constată că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond ţinând cont de gravitatea faptei comise prin urmările produse, cum şi de persoana inculpatului, recidivist cu un comportament, în general, violent, pe fondul consumului frecvent de băuturi alcoolice.
De altfel, pedeapsa a fost stabilită cu un an peste minimul special prevăzut de lege astfel că, reducerea acestei pedepse de 16 ani închisoare nu poate avea o justificare convingătoare.
Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, din pedeapsa aplicată urmând a se deduce la zi perioada de arest preventiv.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 27/ A din 27 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 aprilie 2004 la 24 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 204/2005. Penal. Art. 215 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2005. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs → |
|---|
