ICCJ. Decizia nr. 2027/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2027/2005
Dosar nr. 991/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004 (dosar nr. 5536/2004), secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 634 din 31 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin care se majorase la 20 de ani pedeapsa aplicată pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen., condamnatul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că pe parcursul judecăţii apelului şi recursului i s-a încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i comunicate hotărârile. Totodată, condamnatul arată că situaţia de fapt ce a stat la baza condamnării sale nu a fost corect stabilită, bazându-se pe probe indirecte, supoziţii şi prezumţii, întrucât nu a avut nici un moment intenţia să arunce victima pe fereastră, ci, dimpotrivă, a încercat să o împiedice să facă acest gest, situaţie în care apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei în cea prevăzută de art. 179 alin. (1) C. pen. şi condamnarea în baza acestui text de lege, cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi . art74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la car s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane sau pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Motivele invocate de condamnat în cerere, referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei ca urmare a stabilirii unei stări de fapt incorecte, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel că, văzând şi dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de condamnatul C.N. şi îl va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 6567 din 8 decembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 205/2005. Penal. Art.248 alin1 c. pen. Recurs... → |
|---|
