ICCJ. Decizia nr. 2226/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2226/2005
Dosar nr. 913/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin rechizitoriul din 11 iunie 2003 (dosar nr. 417/P/2003) trimite în judecată pe inculpaţii:
- D.I.F.A. ş.
- B.F.M. ambii pentru infracţiunile de:
a) violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
b) tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen.;
c) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
d) perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201, raportat la art. 200 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate aceste infracţiuni raportate şi la art. 33 lit. a) din acelaşi cod.
Actul de învinuire reţine, în esenţă, că, în noaptea de 18 octombrie 1998, împreună, inculpaţii pătrund, prin efracţie, în apartamentul M.S. (26 ani) din Cartierul Craioviţa Nouă, municipiul Craiova, studentă la Facultatea de Drept, cu care întreţin raporturi sexuale, prin constrângerea acesteia.
Concomitent, inculpaţii ameninţă victima cu cuţitul, somând-o să le arate unde ţine banii (valuta).
Supăraţi că nu găsesc bani, inculpaţii au agresat din nou victima, cu care au avut în mod repetat raporturi sexuale fireşti şi nefireşti, şi au ars-o cu ţigara, cauzându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile tratament medical.
În continuare, inculpaţii au căutat şi şi-au însuşit, prin violenţă, suma de 200.000 lei, trei inele din aur, un fier de călcat, un uscător de păr, un spray, alimente şi cerceii din urechi.
D.I.F.A. a propus lui B.F.M. să omoare victima, pentru ca nu cumva aceasta să anunţe poliţia, dar B.F.M. nu a acceptat această propunere.
În schimb, inculpaţii au legat victima la ochi, cu un prosop şi au dus-o în baie, unde i-au cerut să rămână până pleacă din apartament.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 327 din 16 aprilie 2004, condamnă pe inculpaţi la:
a) câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;
b) câte 18 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen;
c) câte 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
d) câte 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării acestei infracţiuni, dată prin rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite în cea mai grea, urmând ca inculpaţii să execute câte 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpaţii au fost menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepselor li s-a dedus detenţia preventivă, de la 23 aprilie 2003 până la zi.
Ei au fost obligaţi să plătească 4.700.000 lei daune părţii vătămate şi câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii declară apel.
Parchetul critică sentinţa, motivând că:
a) nu s-a aplicat pedeapsa complementară pentru infracţiunea de perversiune sexuală;
b) pedepsele aplicate inculpaţilor nu au fost contopite cu pedepsele aplicate inculpaţilor anterior faptelor deduse, azi, judecăţii;
c) în mod greşit inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata cheltuielilor făcute cu examinarea medico-legală a victimei;
d) este prea mic cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii.
La rândul lor, inculpaţii cer achitarea de orice penalitate, deoarece nu au săvârşit faptele ce li se impută.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 2 din 13 ianuarie 2005, admite apelurile parchetului şi ale inculpaţilor, desfiinţează în parte sentinţa atacată, descontopeşte pedepsele, reîncadrând faptele de violare de domiciliu şi tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., menţinând pedepsele de câte 18 ani închisoare.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel aplică inculpaţilor, pentru infracţiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute câte 18 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea unor drepturi.
Instanţa înlătură obligarea solidară, a inculpaţilor la plata sumei de 4.230.000 lei, către I.M.L. Craiova şi majorează, la câte 9.000.000 lei cheltuielile judiciare către stat, pe care trebuie să le plătească fiecare inculpat.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei sunt menţinute.
Detenţia preventivă a inculpaţilor este menţinută şi dedusă în continuare.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia susţinând că nu au comis faptele pentru care sunt condamnaţi şi că, în orice caz, li s-au aplicat pedepse excesive.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, având în vedere:
a) declaraţiile constante ale părţii vătămate, că a fost agresată de inculpaţi, pe care i-a recunoscut la cercetări;
b) recunoaşterea inculpaţilor, că partea vătămată i-a indicat ca ei fiind autorii agresiunii;
c) precizările inculpaţilor că nu au obiecţiuni în legătură cu modul în care a avut loc recunoaşterea lor de către partea vătămată, dintr-un grup de mai multe persoane;
d) declaraţia părţii vătămate că unul dintre cei doi agresori avea, în penis, un implant cu bile, implant găsit în penisul inculpatului D.I.F.A., cum şi acesta din urmă recunoaşte;
e) declaraţia părţii vătămate că, atunci când a fost sechestrată de către inculpaţi, unul dintre aceştia a somat-o să-l conducă în bucătărie unde a pus mâna pe o sticlă cu apă potabilă din care a băut, urmele papilare recoltate la cercetarea locului faptei, examinate în laboratorul criminalistic, fiind identificate ca aparţinând inculpatului D.I.F.A.;
f) declaraţia părţii vătămate că, în cursul agresării ei de către cei doi inculpaţi, unul din ei a mers şi a cumpărat ţigări marca VICEROY, declaraţie care se coroborează cu aceea a martorului C.M.N., că el a vândut ţigările şi cu recunoaşterea inculpatului B.F.M. că el fumează astfel de ţigări;
g) declaraţia martorului M.C.A. care confirmă susţinerile martorului C.M.N.;
h) declaraţia martorului G.C.M. că, în noaptea de 18 octombrie 1998, inculpatul D.I.F.A. a venit în apartamentul ei şi a îndemnat-o să declare că în acea noapte nu a părăsit apartamentul;
i) portretele robot întocmite la indicaţiile părţii vătămate, imediat după agresarea acesteia, portrete care se potrivesc frapant, cu figurile celor doi inculpaţi;
j) declaraţiile martorului A.I.D., că cei doi inculpaţi se cunoşteau mai de mult şi că erau chiar prieteni, prietenie atestată şi de participarea intensă la săvârşirea altor fapte de tâlhărie, cum arată actele de la dosar;
k) procesul-verbal de testare a sincerităţii inculpaţilor care conchide că aceştia sunt simulanţi.
Nu sunt temeiuri ca pedepsele aplicate inculpaţilor să fie reduse. Faptele lor sunt grave.
Ei au mai fost condamnaţi, tot pentru infracţiunea de tâlhărie, la 8 ani şi 5 ani de închisoare.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F.M. şi D.I.F.A. împotriva deciziei penale nr. 2 din 13 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2003, la 1 aprilie 2005.
Obligă recurentul inculpat B.F.M. să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat D.I.F.A. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 2261/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
