ICCJ. Decizia nr. 205/2005. Penal. Art.248 alin1 c. pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 205/2005
Dosar nr. 5356/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 494 din 24 martie 2003 a Judecătoriei Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul U.V. a fost achitat, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), folosirea cu rea credinţă a creditelor societăţilor prevăzută de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen.
În baza art. 192 alin. (4) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a constatat că partea vătămată SC C. SA Satu Mare nu s-a constituit parte civilă.
A fost ridicat sechestrul instituit asupra bunurilor inculpatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că faţă de probele de la dosar, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului nu se confirmă, iar activităţile desfăşurate de acesta nu sunt de natură penală.
Inculpatul a fost numit, la 21 septembrie 1998, în funcţia de director la SC C. SA Satu Mare, cu activităţi de prestări servicii şi vânzări de bunuri imobiliare, firma divizându-se în 27 iulie 2000 în trei societăţi.
SC C. SA Satu Mare condusă de inculpat a fost numită lichidator la unele societăţi falimentare, printre care şi SC A. SA Satu Mare care avea mai multe datorii. Expertiza contabilă efectuată în acest dosar a stabilit că firma inculpatului a vândut prin negociere bunuri sub valoarea evaluată.
Din cercetările efectuate a rezultat că la valorificarea halelor 10, 11, 12 ale fermei 1 V. nu s-a ales oferta cea mai avantajoasă a SC K.P. SRL Satu Mare, care a oferit cel mai mult ci s-a vândut imobilul de mai sus la numitul B.G. şi s-a creat pentru SC A. un prejudiciu, respectiv bugetului de stat. Inculpatul a declarat că nu a ştiut de oferta mai avantajoasă, iar martorul M.L. a declarat că a fost împiedicat prin ameninţări să cumpere cele 3 hale. În şedinţa Consiliului de Administraţie a SC C. SA s-a hotărât achiziţionarea unui autoturism CIELO, iar, la data de 4 mai 2000, inculpatul, fără acordul Consiliului de Administraţie, a închiriat autoturismul la SC C. L.J. Satu Mare, cu plata unei chirii lunare. S-a apreciat că prin închirierea autoturismului s-a creat un prejudiciu societăţii.
Inculpatul în calitate de director la SC C. SA Satu Mare, a semnat două delegaţii de deplasarea angajatului I.M. în interesul SC C. L.J. 2000 Satu Mare, la SC A. SA Reghin, producând un prejudiciu, care a fost recuperat.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, apreciind că soluţia instanţei de fond este netemeinică, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că judecătorul sindic a stabilit prin închirierea din 31 ianuarie 2000 că vânzarea bunurilor societăţii falimentare SC A. SA Satu Mare să se facă prin licitaţie, iar inculpatul nerespectând această obligaţie a vândut halele 10, 11, 12 prin negociere directă, excluzând o ofertă de cumpărare mai avantajoasă.
S-a apreciat că prin această activitate s-a cauzat un prejudiciu societăţii aflate în lichidare.
În cazul celorlalte fapte reţinute în sarcina inculpatului s-a relevat că există o vădită incompatibilitate în situaţia semnării unui contract comercial cu titlu oneros pentru ambele părţi contractante de către aceeaşi persoană, respectiv inculpatul, rezultatul păgubitor pentru unele din părţi fiind lesne de înţeles.
Astfel, în cazul închirierii autoturismului Cielo, inculpatul încă din faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei ca şi prejudiciul creat SC C. SA
Aceeaşi situaţie se poate constata şi în legătură cu întocmirea celor 2 delegaţii în fals pentru martorul I.M., cauzându-se astfel un prejudiciu societăţii conduse de inculpat.
Prin Decizia penală nr. 262/ A din 24 iunie 2003, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a), raportat la art. 382 C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi drept consecinţă s-a schimbat temeiul achitării inculpatului U.V. din art. 10 alin. (1) lit. d), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în art. 10 alin. (1) lit. d), raportat la art. 11 lit. a) C. proc. pen., în rest s-au menţinut dispoziţiile sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt însă în ceea ce priveşte temeiul achitării, soluţia instanţei de fond este netemeinică, faptele inculpatului au existat în materialitatea lor, dar lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume intenţia infracţională la vânzarea halelor, căci nimeni nu a oferit preţul minim, iar SC K.P. SRL Satu Mare nu a oferit anterior negocierilor directe propria ofertă legală, aceasta nu a fost depusă la lichidator. De altfel, din declaraţia dată de patronul firmei reiese că şi-a retras oferta având în vedere restanţa la plata ratelor pentru acele imobile achiziţionate.
În ceea ce priveşte folosirea cu rea credinţă a creditelor societăţii administrate, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine nici aici intenţia directă a inculpatului de a produce o pagubă societăţii pe care o administrează, iar prejudiciul este recuperat.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, tribunalul a apreciat că nici în cazul acestei infracţiuni nu se poate reţine intenţia directă a inculpatului de a săvârşi această infracţiune, devreme ce martorul I.M. a efectuat deplasarea în interesul ambelor unităţi, iar inculpatul în calitatea pe care a avut-o avea dreptul de a semna delegaţiile care nu erau nicidecum false şi care s-au realizat.
Împotriva acestei decizii în termen legal a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea lui, casarea şi modificarea acesteia şi a sentinţei primei instanţe, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor imputate, la pedepse just individualizate.
În susţinerea motivelor de recurs s-a arătat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât a vândut halele 10, 11, 12 de la Ferma V. fără aprobarea judecătorului sindic şi autorizarea acestei vânzări de către Tribunalul Satu Mare.
Că administratorul SC K.P. SRL, L.M. a declarat că şi-a retras oferta de cumpărare a acestor hale, în luna august 2000, la presiunile inculpatului care îl ameninţa cu rezilierea contractelor de cumpărare a halelor nr. 8 şi 9 pentru că a întârziat cu plata ratelor deşi acestea au fost vândute unei alte persoane în luna iulie 2000 (5 iulie – 17 iulie 2000). Aspectele arătate de martor se coroborează cu declaraţiile martorului B.I.A., cu oferta scrisă înregistrată de SC A. SA la data de 4 iulie 2000 şi cu adresa fără nr. de înregistrare şi fără dată făcută de martorul L.M.
S-a mai motivat că, din cele două expertize efectuate în cauză rezultă că inculpatul a cauzat SC A. SA un prejudiciu de 85.110.000 lei şi de 16.170.900 lei bugetului de stat.
Că, prin închirierea autoturismului în condiţii păguboase şi acceptarea pe costurile societăţii a unor cheltuieli de delegaţii în interesul altei societăţi sau pentru persoane străine, inculpatul a produs prejudicii, neavând relevanţă penală împrejurarea că au fost recuperate la data de 27 decembrie 2000.
Faptul că SC C. SA şi SC C. L.J. SA nu s-au constituit părţi civile, că creditorul principal F.N.R. Dunărea Bucureşti nu a răspuns la adresele instanţei, iar D.G.F.P. Satu Mare a dat un răspuns evaziv, nu trebuia să ducă instanţa la abandonarea constituirii ca parte civilă pentru prejudiciul cauzat prin abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi potrivit art. 17 C. proc. pen., trebuia să dispună ca acţiunea civilă să fie pornită şi exercitată din oficiu.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 2/ R din 6 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul le lipseşte unul din elementele constitutive şi anume latura subiectivă.
Împotriva celor trei hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 C. proc. pen., susţinând că soluţia de achitare a inculpatului este consecinţa unei erori grave de fapt şi că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii.
S-a solicitat casarea hotărârilor atacate şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi folosirea cu rea credinţă de bunuri sau creditul de care se bucură societatea, prevăzute de art. 246 şi art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Recursul în anulare nu este fondat.
Din verificarea probelor dosarului se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt în raport cu probele administrate, lămurind cauza sub toate aspectele.
De altfel, în recursul în anulare nu se arată care aspect ar mai trebui elucidat şi ce probe ar mai trebui de administrat.
Totodată, se constată că s-a analizat temeinic fiecare fapt imputat inculpatului, sub aspectul relevanţei juridice şi s-a stabilit corect că faptelor reţinute le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (schimbată corect de tribunal din art. 248 C. pen.), folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii prevăzută de art. 266 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., şi anume intenţia delictuoasă specifică fiecărei infracţiuni.
În legătură cu vânzarea halelor fără aprobarea judecătorului sindic şi a tribunalului s-a avut în vedere că inculpatul a avut acordul scris al creditorului principal, astfel că nu a urmărit prejudicierea părţii civile.
Sub acest aspect, s-a mai ţinut seama că, în recurs s-a făcut dovada că judecătorul sindic a aprobat contractul de vânzare-cumpărare al halelor respective.
Referitor la închirierea autoturismului, de asemenea, nu s-a urmărit în interes personal sau producerea de pagube materiale, ci rezolvarea intereselor ambelor societăţi comerciale, iar prejudiciul este de natură comercială, a fost recuperat.
În fine, referitor la semnarea unor delegaţii pe seama martorului I.M., s-a ţinut seama că martorul a efectuat deplasările în interesul ambelor societăţi şi că inculpatul în calitate de director avea dreptul să semneze delegaţii de deplasare.
Totodată, instanţele au ţinut seama că nu a existat constituire de parte civilă.
În consecinţă, nu există motive de admitere a recursului în anulare, astfel că în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38515 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 494 din 24 martie 2003 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 262/ A din 24 iunie 2003 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei penale nr. 2/ R din 6 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul U.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 2225/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
