ICCJ. Decizia nr. 2055/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2055/2005
Dosar nr. 959/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1226 din 12 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 1114 din 27 septembrie 2004, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că petiţionarul nu a făcut dovada că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare aşa cum cer dispoziţiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., procedura de citare fiind corect îndeplinită.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 32 din 26 ianuarie 2005, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestator, cu motivarea că dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., invocate de acesta, se referă numai la cazul de contestaţie în anulare, prevăzută de art. 386 lit. d) C. proc. pen. „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă".
Se mai arată că numai într-o astfel de situaţie sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar Decizia dată în apel este supusă recursului.
Împotriva menţionatei hotărâri, condamnatul a declarat prezentul recurs, reiterând motivul de casare invocat în apel în sensul că, instanţa a dat o greşită interpretare prevederilor art. 392 pct. 4 C. proc. pen., respingând în mod nejustificat apelul declarat în cauză, ca inadmisibil.
Recursul este inadmisibil.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, dispoziţiile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., se referă numai la cazul de contestaţie în anulare, prevăzut de art. 386 lit. d) din acelaşi cod.
Întrucât cazul invocat de J.I. a fost cel prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. şi a vizat o hotărâre pronunţată de tribunal în recurs (Decizia penală nr. 1114/2004), hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare nu putea fi supusă decât aceloraşi căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea contestată. Cum Decizia contestată a fost pronunţată de tribunal în ultimă instanţă, potrivit art. 416 pct. 6 C. proc. pen., această deciziei fiind definitivă şi hotărârea pronunţată de tribunal în cadrul contestaţiei în anulare este tot definitivă, nemaifiind supusă căilor de atac a apelului şi recursului.
În consecinţă, recursul declarat de contestator în cauză, nefiind o cale de atac prevăzută de lege, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul J.I. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2054/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2070/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs → |
|---|
