ICCJ. Decizia nr. 2079/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2079/2005
Dosar nr. 2342/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 777 din 11 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- V.F. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) C. pen. şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul menţionat să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ai închisoare.
- G.M.C. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A luat act că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
S-a reţinut că, în data de 1 august 1999, inculpaţii, având o maşină dotată cu girofar şi sirenă, au oprit microbuzul condus de partea vătămată C.A., s-au prezentat acesteia ca fiind ofiţeri de poliţie, i-au cerut actele la control şi au sustras din buzunarul părţii vătămate suma de 10.000 dolari S.U.A., reţinându-i spre „verificare".
Solicitându-li-se banii de partea vătămată şi soţia acestuia, inculpaţii au restituit acestora un teanc de bancnote de 1 dolari S.U.A.
Soţia părţii vătămate a observat şi a atras atenţia acesteia. Împreună au început să strige la inculpaţi, cerându-le restituirea banilor sustraşi.
În acest moment, în zonă a apărut un echipaj de poliţie. Cu ocazia legitimării s-a constatat că inculpaţii foloseau fără drept, calitatea de poliţist, iar asupra lor a fost găsită suma de 10.000 dolari S.U.A., ce a fost restituită părţii vătămate.
Prin Decizia nr. 205/ A din 11 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpaţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ambii inculpaţi au săvârşit, în concurs, infracţiunile de furt calificat şi uzurpare de calităţi oficiale, în stare de recidivă postexecutorie, cauză generală, facultativă şi personală de agravare a răspunderii penale, conform art. 39 alin. (4) C. pen.
Mai rezultă din actele dosarului că aceştia au avut o poziţie procesuală nesinceră şi s-au sustras judecăţii.
În fine, modalitatea de concepere şi săvârşire a infracţiunilor relevă un pericol social sporit al faptelor şi a făptuitorilor.
În raport de aceste date, ţinând seama de fapte şi făptuitori, pedeapsa apare ca fiind judicios proporţionalizată de prima instanţă şi nu se constată temeiuri care să justifice reducerea acesteia.
Ca atare, recursurile se constată a fi nefondate sub aspectul acestor critici.
În fine, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.F. şi C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că recurentul inculpat C.M.C. este arestat în ală cauză.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2081/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
