ICCJ. Decizia nr. 2050/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2050/2005
Dosar nr. 6141/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul P.M., pentru comiterea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare şi pentru comiterea infracţiunii continuate de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin aceiaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul D.A. la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea unor infracţiuni similare.
Inculpatul P.M. a fost obligat să plătească părţii civile M.D. SRL suma de 2.812.117.213 lei, cu dobânda legală începând cu luna noiembrie 2002 şi până la achitare, iar în solidar cu inculpatul D.A. a fost obligat către aceiaşi parte civilă la plata sumei de 578.674.009 lei.
S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, iar inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă, pe baza probelor administrate, că, în cursul lunilor septembrie - noiembrie 2002, inculpatul P.M. (în calitate de agent comercial la SC I. SRL, divizia Nestle Cluj) a întocmit facturi fiscale care atestau în mod nereal livrarea unor cantităţi de cafea către anumite societăţi comerciale care în realitate nu au primit marfa, precum şi chitanţe care atestau, de asemenea, mincinos încasarea sumelor de bani de la aceste societăţi comerciale, pe care le-a folosit apoi pentru justificarea livrărilor şi decontări faţă de SC I. SRL. Totodată, inculpatul a întocmit şi a semnat în numele directorului general al SC I. SRL două contracte comerciale şi 3 acte adiţionale şi a completat două bilete la ordin în numele SC P.D. SRL şi SC U. SRL, toate aceste activităţi întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În acelaşi interval de timp, inculpatul a ridicat în repetate rânduri de la depozitul SC I. SRL diferite cantităţi de cafea, pe care le-a comercializat, fără a întocmi documente legale şi fără a încasa contravaloarea acestora, justificând livrările prin întocmirea unor documente fictive şi l-a determinat pe inculpatul D.A. să procedeze la fel, cauzând astfel SC I. SRL un prejudiciu total de 4.075.788.066 lei. Această activitate a fost considerată delapidare, infracţiune prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia nr. 287 din 4 octombrie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul P.M. şi a casat sentinţa numai cu privire la pedepsele aplicate pe care le-a redus la o lună, respectiv 3 ani şi 4 luni închisoare şi dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi.
S-a apreciat că se putea acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante personale, prevăzute de art. 74 C. pen., inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fiind căsătorit şi având în întreţinere 2 copii minori.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea acestei pedepse şi suspendarea executării ei, conform art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunea săvârşită de acesta.
Referitor la pedepsele aplicate, se observă că s-a acordat o atenţie maximă elementelor ce caracterizează persoana inculpatului şi marchează viaţa sa de familie şi socială, prin recunoaşterea unor circumstanţe atenuante, în sensul dispoziţiilor art. 74 C. pen. Ca atare, pedepsele au fost coborâte mult sub minimul special prevăzut de lege [(pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave pedeapsa este de la 10 la 20 ani închisoare, inculpatul fiind condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare, respectiv minimul admis de dispoziţiile art. 76 alin. (3) C. pen.)].
Suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse nu este posibilă din perspectiva dispoziţiilor art. 81 alin. (2) şi (3) C. pen., care interzic acordarea suspendării în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
În consecinţă, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.
Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, urmează să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 287 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2049/2005. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2051/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... → |
|---|
