ICCJ. Decizia nr. 2051/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2051/2005
Dosar nr. 7214/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 285 din 13 octombrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul F.V. la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 74 – art. 76 C. pen. şi la o lună închisoare, pentru infracţiunea de port fără drept al unui cuţit, prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 74 – art. 76 C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată R.O. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 3 februarie 2004, după ce consumase băuturi alcoolice, întâlnindu-l pe R.O. într-un bar din localitatea Humoreni, cu care anterior avusese un conflict minor, inculpatul a mers la masa acestuia şi i-a aplicat, prin surprindere mai multe lovituri de cuţit în zona gâtului şi a feţei.
În urma loviturilor primite, victima a suferit vătămări corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 372 din 29 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., referitoare la greşita încadrare juridică a faptelor şi la individualizarea pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, certificatul medico – legal şi planşele foto întocmite în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor R.P., V.I.A., T.I., M.I., P.N.C., F.V. şi P.M., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 3 februarie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui conflict minor avut anterior cu partea vătămată, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri de cuţit în regiunea gâtului şi a feţei, în timp ce se afla într-un local public, provocându-i vătămări corporale care au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Intenţia inculpatului de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, inculpatul lovind, în mod repetat, victima cu un cuţit (obiect apt de a ucide) în regiunea gâtului (zonă vitală a corpului) ceea ce demonstrează că acesta a acceptat rezultatul socialmente periculos chiar dacă nu a urmărit producerea lui.
Se constată, totodată că fapta inculpatului de a purta, fără drept, cuţit într-un loc public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanţa de fond respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen., respectiv, gradul de pericol social sporit al infracţiunii săvârşite, condiţiile concrete în care a fost comisă, cât şi persoana inculpatului care, nu a mai comis fapte antisociale având o poziţie sinceră în cursul procesului.
Întrucât motivele de casare invocate de inculpat nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 372 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2054/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
