ICCJ. Decizia nr. 2084/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2084/2005
Dosar nr. 984/2005
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 431 din 20 decembrie 2004, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea petentului condamnat M.G. de întrerupere a executării pedepsei închisorii de 12 ani, aplicată de Tribunalul Călăraşi prin sentinţa penală nr. 84/2000.
S-a reţinut că petentul a motivat cerea potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., dar că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legii pentru întreruperea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 62 din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a decis respingerea, ca nefondat, a apelului condamnatului pentru aceleaşi motive.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care a reiterat cererea de întrerupere a pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz întreruperea se face o singură dată, pe timp de cel mult 3 luni.
Din probele administrate în cauză rezultă că într-adevăr situaţia familială a condamnatului este precară.
Pe de altă parte una din condiţiile impuse de lege pentru întreruperea executării pedepsei de timp de 3 luni este aceea că executarea imediată a pedepsei să determine iminent consecinţe grave familiei condamnatului.
Din examinarea textului rezultă că pentru aplicarea lui este necesar ca singură executarea imediată a pedepsei, deci localizată în timp, să constituie cauza determinantă a înrăutăţirii grave a situaţiei familiale a condamnatului.
Or din probele dosarului rezultă că situaţia familială a condamnatului este preexistentă, de durată, neavând o legătură determinantă cu executarea pedepsei.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G. împotriva deciziei penale nr. 62 din 31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2081/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2086/2005. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... → |
|---|
