ICCJ. Decizia nr. 2049/2005. Penal. Art.211 alin 2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2049/2005
Dosar nr. 3931/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 367 din 12 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul B.F. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
I s-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 250.000 lei şi a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, luându-se act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut în fapt că, în ziua de 30 iunie 1999, aflându-se pe Şoseaua Ştefan cel Mare, în sectorul 2 Bucureşti, inculpatul B.F. a smuls de la gâtul părţii vătămate T.S. un lănţişor din aur, vândut ulterior martorului B.P. cu suma de 250.000 lei.
În termen legal, inculpatul B.F. a declarat apel, criticând soluţia pentru greşita încadrare juridică în tâlhărie în loc de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., nefiind realizată violenţa.
A mai învederat neefectuarea contopirii cu pedeapsa anterioară, stabilită prin sentinţa penală nr. 894 din 10 septembrie 2001, cu deducerea perioadei executate.
Verificându-se hotărârea atacată în limita motivelor de apel invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea de Apel Bucureşti constată că prima instanţă a soluţionat legal şi temeinic procesul penal, că situaţia de fapt reţinută corespunde probelor administrate, respectiv sesizarea persoanei vătămate, declaraţiile martorilor B.P., M.T., T.C., C.V. şi C.F., toate coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Din aceste probatorii rezultă că inculpatul aflându-se într-un loc public, a observat-o pe partea vătămată T.S. care avea la gât un lănţişor din aur cu cruciuliţă, a urmărit-o şi când a ajuns în dreptul acesteia i-a smuls lănţişorul şi a fugit spre Parcul Circului.
S-a reţinut că acţiunea de deposedare, s-a realizat prin violenţă, aşa încât prima instanţă a dat faptelor calificarea legală, de tâlhărie, incriminată în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., aplicând totodată corespunzător dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind legea penală mai favorabilă şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), privind minoritatea.
S-a reţinut că nici motivul privind omisiunea contopirii pedepsei cu o alta anterioară este nefondat, o eventuală contopire putând forma obiectul unei cereri ulterioare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Recursul este fondat.
În raport de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului care a fost sincer pe parcursul procesului penal, la data săvârşirii faptei avea vârsta de 16 ani, în prezent este reintegrat social fiind angajat la o societate potrivit adeverinţei depusă la dosar, şi nu în ultimul rând având în vedere că de la săvârşirea faptei au trecut mai bine de 5 ani, nu se mai justifică ca executarea pedepselor să se facă în regim de detenţie.
În consecinţă şi văzând şi dispoziţiile art. 110 şi art. 81 C. pen., se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare.
Totodată, se vor face în cauză aplicarea art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 407/ A din 31 mai 2004a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 367 din 12 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 99 din acelaşi cod, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2005. Penal. Art. 175 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2050/2005. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
