ICCJ. Decizia nr. 2106/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2106/2005

Dosar nr. 1796/2005

Şedinţa publică din 25 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 3 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, s-a menţinut starea de arest a inculpatului S.J. cu motivarea că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.

S-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) şi art. 5 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada mai 2001 – noiembrie 2002 folosindu-se de procuri falsificate, dând aparenţa a fi întocmite de notari publici americani, a încercat să intre în posesia mai multor imobile.

Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul S.J. care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160a C. proc. pen. şi a solicitat suspendarea judecării cauzei pentru trimiterea la Curtea Constituţională.

A motivat că în cauză nu mai există temeiurile care au determinat arestarea preventivă, că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin Decizia penală nr. 386 din 7 martie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160a C. proc. pen. şi ca nefondat recursul inculpatului S.J. împotriva încheierii de şedinţă din 3 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a motivat că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nepertinentă cauzei potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile alin. (6) din acelaşi articol.

S-a mai motivat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs inculpatul.

Recursul este inadmisibil şi prin urmare lipsit de efecte.

Prevederile art. 3851 C. proc. pen., enumeră în mod expres şi limitativ care sunt hotărârile supuse recursului.

Or, Decizia penală nr. 386 din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti care a soluţionat deja un recurs nu face parte dintre hotărârile susceptibile de recurare.

Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva deciziei nr. 386 din 7 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 2104/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 2107/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2106/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs