ICCJ. Decizia nr. 2086/2005. Penal. Cont.anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2086/2005
Dosar nr. 1795/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a dispus condamnarea inculpatului G.F.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi la câte 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzută de art. 25 şi art. 20 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 4 ani.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului şi a fost dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive începând cu data de 23 ianuarie 2003 până la punerea sa în liberate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa .
Prin Decizia penală nr. 293 din 16 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a desfiinţat hotărârea atacată, înlăturând măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispunând executarea acesteia în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.F.E.
Prin Decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins recursul declarat de inculpatul G.F.E.
Condamnatul G.F.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva Decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, care a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2 aprilie 2004.
Acesta invocat prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., susţinând că la data de 29 octombrie 2004 când a fost judecat recursul, procedura de citare faţă de acesta nu a fost îndeplinită conform legii.
De asemenea, a mai arătat în motivarea contestaţiei în anulare a că deşi a declarat la urmărirea penală că locuieşte în Canada şi a şi-a menţionat adresa în actele dosarului instanţa de recurs nu a dispus citarea la domiciliul din străinătate.
Contestaţia în anulare este fondată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestaţie în anulare altele, atunci când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
De asemenea, potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte inculpatul, citaţia se afişează la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, iar potrivit alin. (8), dacă inculpatul locuieşte în străinătate, se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Verificând motivul invocat de contestator în raport cu actele dosarului, respectiv modul de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că susţinerile acestuia sunt întemeiate.
Astfel, în cursul urmăririi penale condamnatul şi-a indicat domiciliul în Canada, şi reşedinţele în Constanţa, str. Tulcei, în Constanţa, str. Egalităţii şi în Constanţa str. Theodor Speranţia.
La data de 29 octombrie 2003, când a fost judecat recursul, citarea inculpatul s-a făcut numai la adresa indicată în Constanţa, str. Egalităţii, nefiindcitat şi la celelalte adrese, dar nici prin afişare la Consiliul Local Constanţa, locul unde a fost săvârşită fapta.
Aşadar, judecarea recursului s-a făcut cu încălcarea unui drept fundamental al inculpatului şi anume, dreptul la apărare, sancţionat cu nulitatea absolută a hotărârii judecătoreşti pronunţată în asemenea condiţii.
Faţă de aceste considerente, se constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de condamnat este întemeiată şi în baza art. 391 C. proc. pen., urmează să fie admisă.
Se va desfiinţa Decizia penală nr. 4846 din 29 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Se va fixa termen pentru judecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, la data de 13 mai 2005.
Se va cita recurentul inculpat pentru termenul de recurs, la domiciliul apărătorului său ales, avocat G.A., în Constanţa, str. Lahovari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de condamnatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 4846 din 29 octombrie 2003 aCurţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Desfiinţează Decizia atacată.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului declarat de inculpatul G.F.E. împotriva deciziei penale nr. 293 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, la data de 13 mai 2005, cu citarea acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2084/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2104/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs → |
|---|
