ICCJ. Decizia nr. 2168/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 288 din 3 noiembrie 2004, inculpatul D.V. a fost condamnat la 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 7 iulie 2004.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile O.Șt. suma de 30.271.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, la data de 6 iulie 2004, fiind sub influența alcoolului, a avut un conflict cu victima C.S., care a degenerat în lovirea acesteia din urmă cu o scândură, pumnii și picioarele, apoi i-a comprimat toracele și abdomenul de planul dur al solului, determinând decesul chiar în locul agresiunii.
Raportul medico legal concluzionează un politraumatism toracic cu fracturi costale, produse prin acte repetate de lovire cu corpuri contondente, cădere pe un plan dur și compresiunea toracelui, moartea fiind urmarea insuficienței respiratorii acute consecutive leziunilor descrise.
Faptele au fost dovedite cu raportul de constatare medico legală nr. II/158 al Serviciului de Medicină Legală Sibiu, procesul verbal de consemnare a autodenunțului, procesul verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte, raportul de expertiză medico legală serologică, declarațiile martorilor, coroborate cu recunoașterea inculpatului.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 32 din 1 februarie 2005.
împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Instanțele au făcut o corectă apreciere a probelor, pe baza cărora au stabilit că inculpatul a comis infracțiunea de omor.
Faptul de a fi aplicat victimei, în mod repetat, lovituri puternice, cu un corp contondent, cu pumnii și picioarele, în zone vitale, provocându-i multiple traumatisme, ce au condus la deces, constituie infracțiunea de omor, iar nu aceea de loviri cauzatoare de moarte.
Inculpatul a prevăzut, în context, în mod neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide, și nu de a produce numai vătămări corporale cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintenționat.
împrejurarea că decesul s-a produs nu ca urmare a leziunilor descrise, ci datorită insuficienței acute consecutive acestora, nu prezintă relevanță în ceea ce privește încadrarea juridică, de vreme ce aceste afecțiuni s-au aflat în legătură de cauzalitate cu politraumatismele menționate în raportul medico legal.
în ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta corespunde criteriilor de individualizare invocate în art. 52 C. pen., reflectând atât pericolul social al faptei comise, omor cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Drept urmare, recursul va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se nelegalități, care, avute în vedere din oficiu, să conducă la admiterea acestuia.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare conform dispozitivului.
S-a dedus din pedeapsă prevenția de la 7 iulie 2004 la 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2174/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2052/2005. Penal → |
|---|
