ICCJ. Decizia nr. 2180/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 3 din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 231/2005, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul D.C., împotriva rezoluției nr. 744/II/2 din 26 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
S-a reținut că, prin rezoluția nr. 145/ P din 17 iulie 2004, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.N., R.C., N.C., M.A., M.I., M.A., ofițeri de poliție din cadrul I.P.J. Neamț, care au făcut parte din Consiliul de Disciplină care a propus destituirea petiționarului din funcția de agent de ordine, constatându-se că aceștia nu au comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
împotriva acestei soluții petiționarul s-a adresat cu plângere procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluția 743/II/2 din 26 august 2004 a respins plângerea.
Prima instanță a reținut că modul de soluționare a plângerii a fost comunicat petiționarului la 26 august 2004, iar acesta a formulat plângere conform art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției la 25 noiembrie 2004, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Petiționarul a declarat recurs susținând că se impune repunerea sa în termenul de a formula plângere întrucât în comunicarea primită de la Parchetul Curții de Apel Bacău nu se menționează termenul în care putea ataca soluția, precum și faptul că rezoluția procurorului general nu i-a fost comunicată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face în termen de 10 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii.
Din actele dosarului rezultă că în speță modul de rezolvare a plângerii de către procurorul general a fost comunicat petiționarului la 26 august 2004.
Cum petiționarul a formulat plângere conform art. 2781C. proc. pen., la 25 noiembrie 2004 (plângere pe care a depus-o la Parchetul General de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care a înaintat-o instanței competente), după trecerea termenului de 20 zile, legal și temeinic prima instanță a constatat că plângerea este tardivă.
Este de precizat că potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, la data de 29 august 2004, când a fost emisă rezoluția procurorului general, rezoluțiile sau ordonanțele de respingere a plângerilor împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale nu se comunicau părților.
Abia prin Legea nr. 480/2004 (M. Of. nr. 1088/23.11.2004) a fost completat art. 278 cu alin. (3) care prevede obligația de a se comunica rezoluțiile sau ordonanțele.
Așa fiind, împrejurarea că petiționarul a fost doar înștiințat cu privire la soluția adoptată de procurorul general, fără a i se comunica rezoluția dată de acesta, este lipsită de relevanță și nu produce nici un fel de consecințe asupra datei de la care a început să curgă termenul de 20 de zile în care petiționarul se putea adresa cu plângere la instanță.
Tot astfel este lipsit de relevanță că în comunicarea făcută cu privire la soluția dată de procurorul general nu s-a menționat termenul în care aceasta putea fi atacată întrucât termenul și data de la care începe să curgă sunt prevăzute de lege, iar pe de altă parte din dispozițiile legale incidente nu rezultă că rezoluțiile sau ordonanțele trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la aceste aspecte.
Constatând din examinarea cauzei că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2184/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2168/2005. Penal → |
|---|
